Mărțișorul meu politic

Plec în cele ce urmează să scriu de la un posibil răspuns la întrebarea: „Domnule, ordonanţa s-a abrogat. De ce mai protestaţi?” În primul rând cred că oamenii s-au săturat.

Eu nu cred că protestul mai poate fi perceput doar ca o canalizare a furiei populare înspre social-democraţi. Însă, în opinia mea, este o palmă dată întregii clase (pseudo) politice ce se perindă de aproape trei decenii la butoanele ţării. Însuşi faptul că avem şi contramanifestaţie la Cotroceni dovedeşte că electoratul este împotriva dreptei la fel cum este şi împotriva stângii. Unii acuză că „ştirbii” sunt aduşi cu autobuzele, organizat. Cine îi acuză? Cei care, în mod „spontan”, fac scenarii demne de galeria lui Dinamo. Ia întrebaţii pe galeriştii câinilor, cam de câte zile de repetiţii au nevoie pentru a face spectacol scenografic pe stadion? Aşa că asta cu spontanii şi organizaţii este doar o prostire pe faţă. Dreapta şi stânga sunt doar eufemisme pentru că, s-a dovedit că singura linie doctrinară este înavuţirea peste măsură a celor ce au ajuns la butoiul cu miere. Pe undeva, este paradoxal cum DNA are, în oarecare măsură, date de a fi acuzată de poliţie politică. De ce? Ne este clar tuturor că, toţi indivizii cu dosare sunt cercetaţi şi trimişi la închisoare pe baza hoţiilor făptuite. Ce i se poate imputa DNA-ului este coincidenţa trimiterii în judecată a unuia sau a altuia din cele două tabere, exact în stadiul în care ar fi urmat un moment politic important. Pentru cei implicaţi direct în acele sfere acest lucru este limpede ca lacrima. Era un fel de lovitură de buzdugan al celui ce îşi revendica o comoară găsită înaintea lui de cel ce nu trebuia să ajungă la comisioane.

Evident că vin cu toţii să lăcrimeze pe la televiziunile tămăduitoare de infractori, vin şi ne spun cât de nevinovaţi sunt ei şi cât de nerecunoscători suntem noi, cei ce ţinem cu DNA. Din păcate, nu trăim decât prin prisma urdorilor ce se găsesc dimineaţa în jurul ochilor celor ce ar trebui să fie demnii noştri reprezentanţi în forurile parlamentare şi guvernamentale. Să mă iertaţi dar, şi noi, electoratul acestui judeţ nu suntem decât prostimea ce a ştampilat accederea „importanţilor” pe scena politică naţională. Pentru a ne face bine, nu? Îi mai ştiţi, i-aţi mai întâlnit după campanie şi alegeri? Aţi mai vorbit cu ei? V-au primit în audienţe? V-au ascultat doleanţele? I-aţi mai văzut la faţă? Îmi permit să vă reamintesc cine sunt şi cum îi cheamă.

Ia citiţi: Ion Marcel Vela, senator. Ioan Chisăliţă, senator. Ioan Mocioalcă, deputat. Luminiţa Jivan, deputat. Ion Spânu, deputat. Valeria Schelean, deputat. Ion Tabugan, deputat. Data viitoare, promit să vă dau şi numerele lor de telefon!

• Tweet
• Pin It