Administrația locală reșițeană și mai nou cea județeană se dau peste cap pentru a susține, a se citi „finanța”, două echipe de sport. Una de fotbal, care a promovat în Liga a doua și una de handbal, care a promovat în prima ligă. Ambele încearcă să nu se facă de rușine prin competițiile la care participă. Uneori reușesc, alteori te fac să te întrebi de ce tu, cetățean plătitor de taxe, ești obligat să suporți financiar aceste încercări. Și vorbim aici de sute de mii, de milioane de lei.
Pe de altă parte, în Reșița și în Caraș-Severin există un atlet cu specialitate în marș, cincizeci de kilometri. Sportiv al Clubului Sportiv Universitatea Reșița. Finanțat la limita suportabilității de club, plecat la un moment dat în străinătate, șofer pe TIR, pentru a putea trăi. Nu a putut renunța la pasiunea sportului și a revenit. În aproximativ trei ani a ajuns pe locul zece la Campionatul Mondial de la Doha, disputat zilele trecute. Așadar, acest băiat, pe nume Narcis Mihăilă, este pe locul zece în lume la proba de marș, cincizeci de kilometri. Și este din Reșița. Dar performanța sa este un căcat față de victoria CSM cu Farul la fotbal sau față de înfrângerile aceluiași CSM cu te miri cine, dar la handbal și, de notat, în Liga Zimbrilor. Revin la Narcis și nu pot să nu mă revolt. Mă bucur enorm de succesul său pentru că îl cunosc de când a început să se antreneze în această disciplină. A crescut sub aripa lui Marius Cocioran, participant la două Olimpiade, Londra și Rio, la ultima fiind coechipieri în echipa României. Cum spun sportivii, i-a băgat în bulan regretatul Pubi Măzăran. Iată că fiul său, Tavi, continuă competiția cu tatăl său și produce și el performanță. Și, ca să nu uit ideea acestui articol, unde ar fi Cocioran și Mihăilă cu doar un sfert din bugetul CSM, fotbal și handbal?