A fost vară. În mod normal, după vară vine toamnă. Deci, dacă s-a terminat vara, vedem cum se instalează toamna. Încă puţin şi ne apucăm să culegem porumbul. Ce se mai întâmplă toamna? Se numără bobocii. Se numără morcovii, căpăţânile de ţelină, prunele şi gutuile, grăsimea din laptele vacii şi se prognozează câte ştiuci vor ieşi din boabele de icre de ştiucă, planificate a se coace prin februarie, anul următor. În felul acesta vom şti ce creştere economică avem, peste unu la sută, cu cât ne lăudăm acum, înainte de a număra bobocii. Ştiu că e greu să numeri bobocii, pentru că bobocii ăştia nu prea stau la numărat. Te-apleci după unul şi el, ţuşti, printre picioare. Nasol! Nu poţi angaja în plus numărători de boboci, decât dacă mor şapte. La şapte, unu. Se numeşte reforma. Dar, dacă e secetă şi nu plouă? E logic, reforma a reuşit. Nu se face aia, nu se face ailaltă, adică, nu ai boboci, deci, n-ai ce număra. Şi un singur numărător de boboci e suficient. Nici nu trebuie să se mai aplece, îi numără din ochi. Zilele trecute, multe familii ba o puneau pe mamaia în geam, ba o dădeau jos, aşteptând să-i apară poştaşul cu pensia! Degeaba însă. Nici picior de halterofil cărându-şi gentoiul. Ce să fie, ce să fie. Hai, mă, cu pensia, strigau toţi, că se strică mamaia. Apoi s-a lămurit misterul. Poştaşii erau în grevă spontană, nu mai duceau nimănui corespondenţa, ziarele, or românu-i mort fără ziare, şi de unde erau ei să ştie că era grevă spontană, dacă nu citeau ziarele, că nici bani n-aveau dacă nu venea pensia mamaiei, să cumpere ziare. Ce voiau aceşti poştaşi cu greva lor spontană. Cică, să se mai uşureze gentoiul pe care-l cărau zilnic opt, zece kilometri, când plecau în teren, să nu ningă, să nu plouă, să nu fie viscol sau alte intemperii, ci doar o vreme primăvăratică, maxim o albină, un fluture şi o gărgăriţă. Problema grevei cred că e alta. Disponibilizările stabilite de Poşta Română. Şi în oameni a intrat groaza. Că nu mai pot nici înjura Guvernul pentru mizeria asta. Guvernul şi-a luat măsuri de precauţie. Printr-o ordonanţă de urgenţă a trântit în capul companiilor măsura disponibilizărilor. Aşadar, s-a spălat pe mâini, el, Guvernul, se ocupă cu strategiile, nu cu datul oamenilor afară. Greviştii spun: ştim că vom fi daţi afară. Avem dreptul la plăţi compensatorii? N-avem! Să avem! Domnul prim-ministru află ieri la prânz de necazurile oamenilor şi e pur şi simplu revoltat. Ruşine, să rămână bieţii pensionari fără pensie? Dacă mamaia mai dă semne de viaţă, daţi-i pensia. Scade consumul, se duce dracului economia. Şi îl trimite pe ministrul Nica în mijlocul greviştilor. Greviştii îi pun în braţe un gentoi şi-l invită să ducă el pensiile. Nica nu-l poate clinti, greva se încheie şi Nica se jură că n-o să se facă niciodată poştaş. Rămâne ministru, că e mai mişto.