Ieri a început noul an şcolar. Am fost, în Reşiţa, la festivitatea de început de an şcolar, la clasa pregătitoare, clasa zero, cum i se mai spune. Părinţi agitaţi, încurcând florile pentru învăţătoare, cu aparate foto, călcând unul pe altul, aflaţi parcă pe altă lume. În schimb, copiii, frumoşi, aproape elegant îmbrăcaţi, cuminţi pe scăunele, prinşi într-o emoţie deosebită, cu ochii lucind, aveau o singură întrebare: În pauză avem jucării? Vor afla curând că nu le mai trebuie jucării, pauza e necesară pentru altceva. Acum însă sunt încă mici, încă le mai arde doar de jocuri şi jucării. E normal. Nu ştiu dacă toţi copiii au primit abecedare. Nici nu are importanţă, în condiţiile în care primul-ministru îşi arată mirarea că în şcoli încă nu au fost introduse abecedarele digitale. Cel puţin ghiozdanele micuţilor vor fi mai uşoare. Pe lângă mine ţâşni o fetiţă plângând în hohote. Doamna învăţătoare s-a repezit după ea şi a întrebat-o ce s-a întâmplat. Printre hohotele de plâns am aflat că mama fetiţei plecase, fără ca aceasta să apuce să-i spună Ceau! Am înţeles ce soartă ingrată au învăţătoarele. Legătura copiilor cu părinţii este încă deosebit de puternică şi trebuie să le ţină locul. Problema a fost rezolvtă pe loc. Mama fetiţei a fost sunată şi şi-au putut spune Ceau!, salut care a liniştit fetiţa instantaneu. Prima zi de şcoală pentru clasa zero a decurs apoi normal. La sfârşit de program copiii au plecat acasă veseli, la jucăriile lor. Dacă sunt prea mici sau nu, să înceapă şcoala, mi-e imposibil să spun. Dar unele concluzii se pot trage. Ei trebuie integraţi în mecanismul şcolii treptat, lin, fără ca dorinţele şi obişnuinţele lor să fie neglijate, cu dragoste şi atenţie. Doar aşa pot creşte firesc şi cu dragoste de învăţătură. La vârsta asta sunt fragili, pândiţi de nenumărate pericole. Să avem grijă de ei, grijă maximă, dacă vrem să ne ia locul, cu multă înţelegere a fenomenelor vieţii. Cu atât mai important este rolul doamnelor învăţătoare. Ele nu sunt doar atât, ci şi părinţi care se substituie celor adevăraţi. Ne plecăm în faţa lor! Ar trebui să le asigurăm toate condiţiile, pentru a-şi putea duce nobila misiune la capăt. Aici trebuie să intervină Ministerul Învăţământului, guvernul în general. De altfel, în dezbatere se află şi o nouă Lege a învăţământului, care prevede norme pentru elevii mai mari, de exemplu comportamentul în şcoală. Astfel, telefoanele mobile sunt interzise, elevii nu pot intra în şcoli cu droguri, alcool şi nici măcar cu ţigări. E bine aşa, deşi domnii guvernanţi s-au trezit cam târziu. Dar mai bine mai târziu, decât niciodată!