Lui Ciucă îi plac mâncările simple. Ca la muma acasă!

victor nafiru editorial

După hitul îndrăgitului și inegalabilului solist de muzică populară, Ion Dolănescu, „M-am născut între Carpați// La poale de munte// Într-o casă cu mulți frați// Și cu doruri multe”, Bunelul Ciucă scoate pe piață propria-i variantă legată de locul său de naștere. Sigur, nu în versuri dar, orișicât. Ceva mișcător și înălțător în același timp, vorbind despre copilărie, ulița satului, natură și despre stilul său de viață, aproape vegan.

„M-am născut în judeţul Dolj, ăăă, nu departe de Dunăre, ăăă, şi acolo am învăţat să înot. Îmi place foarte mult să fiu în apă. Apa este ca o răcorire. Nu doar că este rece, dar când poţi să o domini, să fii deasupra ei, te răcoreşte.” Doamne, câtă putere de reflecție pe fostul Scorpion. Auzi, domnule, la el: Apa este o răcorire și nu doar că este rece, dar când poți sta plută deasupra ei, te și răcorește. Bine că nu te udă! Păi, domnule, dragă, nici Cicero, Socrates, Euripides sau nu știu ce alt învățat al antichității n-ar fi dat din ea, precum Bunelu. Ceva mai expresiv spus la adresa apei nu cred că am mai auzit până acum.

La adresa apei și a fasolei verzi pe care o mănâncă cu plăcere, amintindu-i de anii în care, băiet fiind, bătea drumul, desculț, până la Dunăre, acolo unde apa este ca o răcorire, care te și răcorește: Îmi place foarte mult fasolea verde teci, îmi place ciorba de roșii țărănească, știți cum e aia? „Sunt mîncări cît se poate de simple”. Da, așa e, sunt „mâncări” și „mâncăruri”, dar el, în simplitatea lui de oltean la Plenița, preferă „mâncări” ușoare și sănătoase.

Nu știu de unde le scoate, dar are momente când dă din el ca dintr-un călugăr tibetan: „Cîteodată, pe cer, și fulgerele se văd albastre. Galben-albastre!”. Și asta numai noaptea, când nu are somn și se gândește doar la lansarea cărții. Pe cine să cheme și pe cine nu. Să facă o lansare doar cu liberalii lui sau să-l invite și pe Ciolacu? De invitat l-ar invita, doar să-i facă în ciudă că el nu e în stare să citească o carte, darămite s-o scrie, dar îi e teamă că Marcelu o să facă misto de el și o să-i strice seara.

Ce ți-e și cu politicienii ăștia, vorba aceluiași Dolănescu: Of, mamă, mamă// cât trăiesc pe lume nu am teamă// Of, mamă, mamă// Dorurile nu le iau în seamă.

/** clever pariuri **/ /** sfarsit clever **/