Liviu Groza – ,,Mareșal al istoriei Banatului”

Se împlinesc 3 ani de când colonelul Liviu Groza a trecut la cele veșnice, un om care a pus umărul la înființarea muzeului caransebeșean, care a iubit și a scris despre generalii Caransebeșului, un om care a trăit după îndemnul: „am muncit toată viața pentru ca să trăiesc și după moarte”.

Liviu Groza a fost un foarte bun orator. Știa care este puterea cuvântului fapt ce-l determina să facă în așa fel ca cele spuse de el să ajungă la sufletul ascultătorului. Semnificativă în acest sens este afirmația ce a făcut-o profesoara Anemona Pereş: „Ascultându-l pe Liviu Groza, istoria devine legendă, cu plânset de doină, cu eroi de baladă, atât de reali şi, totuși parcă desprinși dintr-o frescă cu scene mitologice. Ecranul interior al fiecăruia dintre noi se umple de freamăt şi culoare, pagini de arhivă prind viaţă la auzul vocii al acestui Mareşal al istoriei Banatului”, cum l-a numit cea care i-a prefaţat al zecelea volum de Restituiri istorice.

La 10 iulie 1932 s-a născut la Caransebeș, istoricul Liviu Groza. Deși soarta i-a fost oarecum, potrivnică, fiind nevoit să se dedice carierei militare, după terminarea claselor primare și a liceului din Caransebeș, Liviu Groza a rămas pasionat de istoria patriei noastre. Dacă la început, el a cochetat cu câteva cercetări arheologice, talentul său s-a îndreptat, mai apoi, spre studierea vieții ostășești, în special, din zona sudică a Banatului. De la început, trebuie subliniată deosebita calitate cu care bunul Dumnezeu l-a înzestrat pe Liviu Groza cu un deosebit talent în arta mânuiri condeiului. A scris un număr impresionant de 56 de titluri, ce au văzut lumina tiparului.

Liviu Groza, prin scrierile sale, a reușit să facă cunoscute, în amănunțime, portretele unor remarcabile personalități militare, din diferite perioade de timp (mari generali români, în frunte cu Ioan Dragalina, Traian Doda, Alexandru Guran, toți de origine bănățeană).

A știut să scoată la lumină, din colbul uitării și să prezinte o serie de oameni valoroși, fiind prea puțin cunoscuți. Oare câți, dintre noi, am auzit de locotenentul colonelul austriac, baron Pappila, care a înființat batalionul bănățean de graniță în Impeiul habsburgic, de activitatea lui Gheorghe Bona, care, după mărturia lui Liviu Groza a fost liantul ce a cimentat toate păturile sociale din oraș, pentru realizarea României Mari.

Terminând și Facultatea de istorie a Universității din Cluj, i-a fost deschisă calea spre cercetarea științifică a istoriei. În același timp, a ținut prelegeri apreciate, la diverse sesiuni științifice, mese rotunde, a ținut numeroase conferințe, a dat interviuri la radio, televiziune și jurnale. Totodată, Liviu Groza a știut să se apropie de o serie întreagă de remarcabili istorici români, prinrtre care amintesc numele academicianului Constantin Daicoviciu, a profesorilor universitari Radu Vulpe, Hadrian Daicoviciu, ș.a.. Tot Liviu Groza a fost, un timp, președintele Societății istorice din Caransebeș, societate pe care a înființat-o și a condus-o cu competență.
Pentru meritele deosebite privind scoaterea din anonimat a orașului de pe malul râului Timiș, precum și a altor localități bănățene, el a fost recompensat, cu înaltul titlu de Cetățean de Onoare a urbei în care a trăit, apoi, a Băilor Herculane, și altele.

În întreaga sa activitate, s-a călăuzit după crezul său ,,Am muncit toată viața ca să trăiesc și după moartea mea.” Este înmormântat în cimitirul Sfântul Ioan Botezătorul din Caransebeş, unde îşi dorm somnul de veci mari personalităţi ale culturii caransebeşene, bănăţene şi nu numai. Ar mai fi multe de spus însă ce pot să mai spun decât ca pe domnul colonel Liviu Groza, Dumnezeu să-l odihnească în pace.

Prof. dr. Maria Gherguța