Letopisețul Moldovei pe stil nou

Duminică toată ziua, Domnul Ștefan nu s-a clintit nicio clipă din sala tronului din cetatea Sucevei. Ba chiar a sărit peste prânz, mulțumindu-se cu două felii de cozonac și câteva pocale de vin alb de Panciu. În rest, tot cu ochii pe ușa de la intrare care se deschidea din când în când pentru iscoadele trimise dincolo de Prut.

– Ei, vitejii mei, ce vești îmi aduceți? îi întreba domnitorul curios. E rost de bucurie sau nu pentru neamul nostru?

Iar ei îi răspundeau:

– E bine, Măria Ta, e bine până la ora asta. Poporul moldovean a ascultat îndemnurile Domniței Maia și ale Domnului Nicușor din Țara Românească, și a mers dis-de-dimineață, pe nemâncate și cutezător la vot, chiar dacă dinspre marele cneaz Ivan au tot fost aruncate săgeți otrăvitoare pentru a-i face să stea în bordeiele lor.

Vorbele astea îl bucurau pe Apus de Soare, cu atât mai mult cu cât pusese rămășag cu Vlaicu, pârcălab de Hotin și Orhei, care îi era unchi după mă-sa, Doamna Oltea. Pariase pe biruința Domniței Maia pe care nu o cunoscuse până atunci, dar despre care auzise numai vorbe bune.

Câștigătorul primea 100 de buții de vin din podgoriile de la Cricova și Mileștii Mici, o turmă mai micuță de oi, și două bilete la tribuna întâi la finala campionatului național de oină.

Pe la prânz au venit alte iscoade, cu vești la fel de bune:
– Măria Ta, dacă nu s-or abate nori negri dinspre Nistru, Maia noastră îl bate pe ai lu’ Dodon de le sună apa în cap.
– Ce spuneți voi, acolo, oștenii mei? Că Maia noastră se bate ca un bărbat cu ăia care au în spate sute de conturi… de alea… nu știu cum dracului le spune?
– Ce sute, Măria Ta, zeci, sute de mii de conturi, dar ea s-a dovedit mai deșteaptă decât toți ăștia din Chișinău, Trasnistria și Găgăuzia la un loc.

Și tot așa, din oră în oră în sala tronului soseau iscoadele, cu vești la fel de bune. Și nu numai iscoade de peste Prut, ci din toate locurile din Europa în care moldovenii Domniței plecaseră la studii, la muncă sau la distracție. Ba chiar și porumbeii voiajori, parte a serviciilor secrete, aduceau cu ei speranța unei victorii cel puțin la fel de mare ca cea a Domnului Ștefan în bătălia cu turcii la Podu Înalt. Fapt ce s-a și întâmplat în cele din urmă.

Iar ca biruința să fie deplină, seara domnitorul o poruncit ca toate crâșmele să-și prelungească programele de funcționare până dimineață în zori, ca tot poporul să poată bea gratis și pe săturate, serviți de corpul de elită al hangiților din toată Moldova.

A doua zi, Ștefan a semnat decretul domnesc prin care a suplimentat exportul de lumânări la un preț de nimic către frații de la Chișinău, Bălți, Soroca, Hâncești și Strășeni, iar bravei Domnițe Maia i s-a înmânat Titlu de Cetățean de Onoare al Moldovei de dincoace de Prut, pentru meritele sale incontestabile în procesul de stopare a rusificării ținutului pe care îl păstorește.

• Tweet
• Pin It