Legenda cetăților surori Șiria, Șoimoș și Dezna. Ultimul praf și punctul final

Un reportaj sui generis despre dezastrul celor trei cetăți surori, cărora autoritățile le vor da un brânci prin lipsa de interes și de competență. Și peste legendele cărora se va așterne praful.

Căutam prin iarbă șerpi albi, mă uitam prin stâncărie, prin pădure, pe potecă, peste tot pe unde aș fi putut găsi unul. Și dacă aș fi dat de o asemenea vietate, dincolo de faptul că trebuia să fie un șarpe alb, mai erau niște condiții. Primele două, cele obligatorii, erau ca șarpele alb pe care-l voi găsi să aibă o coroniță de aur și o cheiță în gură. Asta ar fi însemnat că am găsit o prințesă care, dacă aș fi pus eu mâna pe ea, pe șarpe adică, iute s-ar fi transformat într-o femeie pe care luând-o de nevastă m-ar fi umplut de bani. Aș fi primit și o cetate ca zestre, o cetate care se reclădește singură din ruine!

Și dac-aș fi găsit o șerpoaică din asta albă, eu zic că ar fi trebuit să mai fiu atent la o condiție măcar, dacă nu două. Niște opționale dacă vreți. Prima opțională ar fi fost ca șerpoaica să o găsesc pe la Cetatea Șoimoș, apoi la Dezna și în cele din urmă aș fi căutat-o la Șiria. Eu v-am spus ordinea preferințelor mele. Șiria ar fi ultimul loc în care să-mi caut prințesa, asta pentru că acolo se ascultă manele. Punct! Apoi, m-aș uita cu atenție la șarpe, să fie suplu, nu!? Căci dacă se transformă în femeie n-am chef de una grasă. Ce vreți, nimeni nu visează prințese obeze!

Bun. Acum, sincer, vă spun că de când umblu eu prin cetăți moarte n-am găsit decât doze de bere și sticle de apă din plastic. (Goale!) O să mai caut puțin, până mă plictisesc și-mi trece pofta de prințese. Căci așa spune legenda celor trei cetăți surori Șoimoș, Dezna și Șiria. Că acestea ar fi fost construite de trei surori. Care, erau ele foarte bogate dar și rele de gură. Toată ziua cleveteau. Cetățile și le-ar fi costruit în numai o zi, asta ca dovadă a puterii lor și ca să-și momească pețitorii. Ar trebui să reflectați la chestia asta, să ai bani, cetate și să nu te ia nimeni! În fine, pe mine mă pune pe gânduri și ideea de a construi o cetate într-o singură zi… de-asta s-or fi și dărâmat.

Acum, dacă vă interesează numai banii, vă invit să căutați șerpii albi cu coronițe de aur. Dacă vreți însă o prințesă adevărată, căutați-o printre oameni. Eu mai caut câteva zile prin șerpăraie și renunț, toată viața am umblat după prostii, e cazul să spun stop.

Cetățile moarte și distruse, atracții turisitice

Obiceiul site-urilor de promovare, ale agențiilor din subordinea guvernului sau orice alte site-uri care se copiază unul pe altul, este acela de a declara ca obiective cu extraordinar potențial turistic niște grămezi de pietre pe care cresc spini și scaieți. Vezi site-ul Regiunea Vest România pe care până apare o informație se închide la non-stop. Apoi, textul este atât de slab, încât nu înțelegi mai nimic. Acestea sunt site-uri care promovează turismul în România! (Că tot se plângeau guvernanții că n-avem promovare…)

Ideea nu este că aceste grămezi nu ar avea valoare sau potențial turistic, ci că nu sunt puse absolut deloc în valoare. Dacă unele dintre aceste cetăți ar putea chiar să producă accidente prin prăbușirea zidurilor, din cauza lipsei de implicare în restaurare-conservare, pe altele le distrug concetățenii noștri. Sau nu mai este chiar nimic.

» La Cetatea Șoimoș s-a descoperit o comoară

» Cetatea Șiria a fost cucerită de maneliști

Dar, dacă tot există, tot bagi niște bani în indicatoare și promovare (atâta câtă este) s-ar putea amenja un turn de observație de exemplu. Unul în care să se urce oamenii și să zică „Da, domnule, asta vedeau castelanii din vechime!” Căci toate cetățile au un punct de observație asupra zonei…

Unul din rarele exemple unde la o grămadă de pietre și un dinte de zid se mai duc tinerii, turiștii dacă vreți, ar putea fi Cetatea Dezna. Aici există un traseu de „via ferrata” care pune oarecum în valoare această zonă, punct de intrare în Munții Apuseni. Adică, dintr-o grămadă de pietre, cineva a avut o idee să facă atracție pentru o specie de alpiniști.

Cetatea Dezna, legenda celor 100 de fecioare

Se spune că în vremea stăpânirii turcești, comandantul Cetății Dezna ar fi primit ordin să adune 100 de fecioare pe care să le trimită în haremurile pașalelor. Zis și făcut, a trimis soldații să adune fete de prin satele din jur. Ați înțeles, să le răpească din casele părinților lor. Și, după ce a împliniit numărul, pentru ultima noapte petrecută pe pământurile natale, le-ar ținut închise în beci.

Legenda spune că turcii ar fi fost neglijenți cu paza fetelor, astfel că una dintre ele ar fi reușit să se strecoare și să pună foc la depozitul de praf de pușcă cu scopul de a distruge cetatea. Consecința este că în explozie și-ar fi pierdut viața nu doar soldații turci, ci și cele 100 de fecioare. Cercetările arheologice moderne ar fi descoperit indicii despre un asemenea dezastru, ceea ce înseamnă că legenda ar putea avea un sâmbure de adevăr.

Localizarea cetăților Șoimoș, Șiria și Dezna

Cetatea Șoimoș se află la doi km de orașul Lipova în județul Arad. Este ridicată pe Dealul Cioaca Tăutului, pe malul drept al râului Mureș, în apropierea localității omonime, satul Șoimoș fiind de fapt componentă a orașului Lipova. Cetatea este impozantă și vizibilă de la mare distanță în aval și amonte de râu. La baza dealului pe care este construită se află șoseaua E68 și magistrala feroviară ce leagă Arad de Deva.

A fost atestată documentar pentru prima oară în 1278, sub numele de „Castrum Somos”.

Cetatea Șiria este ridicată pe un deal de aproape 500 metri înălțime desupra comunei Șiria aflată la aproximativ 27 km de Arad. Din Șiria se ajunge la platoul cetății după încă aproximativ 5 km de mers cu mașina. Ruinele cetății se văd de la mare distanță, indiferent că veniți dinspre Arad sau Ineu. Atestarea documentară a cetății și așezării Șiria este din 1169.

Ruina cetății Dezna se este încă vizibilă deasupra localității cu același nume pe șoseaua dintre Ineu-Sebiș și stațiunea Moneasa. Este poarta de intrare în masivul muntos Codru-Moma, un punct de acces în Țara Zărandului.

Cetatea a fost construită cel mai probabil pe la începutul anilor 1300. A fost pomenită pentru orima oară în 1318 când avea titlul de „cetate regală”.

Repere istorice despre cele trei cetăți surori. Punct final

Dacă vă interesează istoria cetății Șoimoș, aproape completă și prezentată într-un stil atractiv, cea mai bună informare o puteți obține din documentarul realizat de Astrid Ziegler. Un material video istoric despre cetatea Șoimoș dar și a Lipovei, puse în contextul acelor vremuri. Asta ca să vedeți și că nu suntem toți dezinteresați.

Despre cetatea Șiria vă puteți informa foarte bine, din punct de vedere istoric, din textul de pe Wikipedia. Sau, o vedere de ansamblu puteți avea de pe site-ul Romania Military. Opinia mea este că dacă vreți să aprofundați aspectele istorice, atunci citiți surse monografice și cu origine de la specialiști. Zic doar să citiți sub titlu de amuzament articole cu povești despre tuneluri subterane. Căci, da, există și astfel de povești cum că, între cele trei cetăți ar fi existat o rețea de tuneluri subterane.

După toate probabilitățile, aceste cetăți nu vor beneficia de surse financiare pentru restaurare sau conservare. Foamea de bani a Guvernului le va trece nu pe un plan secund, ci unul inexistent. Așadar, cu părere de rău, va trebui să acceptăm că aceste cetăți moarte, vor fi moarte de-a binelea și-n cotinuare!

• Tweet
• Pin It