La ce-ți trebuie școală, dacă vrei să ajungi ca Florin Salam?

România prosperă de astăzi este în același timp și o Românie cool. Acest adjectiv (invariabil), se datorează valorilor și nestematelor populare ale acestui nații care, potrivit ultimelor descoperiri, se trage doar din daci, nu și din romani.

Și ca să respectăm adevărul transmis pe cale orală, ele se succed în ritm trepidant, fără să țină seama de încălzirea globală ori de căderea guvernelor post-decembriste. E adevărat, azi nu mai vorbim de miorițe, de ciobanii ăia răi care se socotiseră, după ce își făcuseră curaj cu o damigeană de zece litri de Fetească albă, să mi-l omoare pe baciul moldovan, și nici de Manole, care într-un moment de cruntă gelozie, de pierdere a minților, cum se zice în popor, a zidit-o de vie pe nevastă-sa Ana. Nu, chestiile astea sunt perimate astăzi, în timp ce cultura noastră orală se bazează pe alte valori umane cu care ne mândrim, cu care ieșim la nunți și botezuri unde dăm muzica la maxim, să se audă până hăt departe. Iar aceste valori umane devin repere și modele în viață, ca să folosim un pleonasm.

Un astfel de exemplu ar fi Florin Salam. Salam de la „salam aleikum”, nicidecum de la mezelul ăla care îți potolește foamea. Mai sunt unii care îi zic Fermecătoru’, însă prea puțini îi știu numele din buletin. De ce model? Pentru că toți din generația de azi vrea să ajungă ca și el, el care câștigă bani fără număr și are gagici una și una, și neveste, și femei măritate, iar când ai gagici și vorbește presa despre tine, e clar că ești sculă pe basculă în țara asta în care întâi faci o facultate, două, după care te înscrii la o postliceală de asistente medicale. Pentru că poate avea orice mașini vrea el, și pentru că creează isterie în public când începe să se tânguie, să dârdâie și să facă precum toți dracii când cântă o manea. Pentru asta nu-i trebuie școală. A nu se înțelege facultate sau liceu. Nu, nici măcar opt clase că, vorba lui: „Eu am fost predestinat către muzică și de aceea nu am fost la școală”.

A recunoscut-o într-o emisiune TV, fără să-i fie rușine atunci când a fost întrebat câte clase a absolvit. Ba chiar părea amuzat de întrebare: „Nu-mi mai aduc aminte”. Apoi serios: „Chiar n-am fost cu școala. Spre rușinea mea sau spre norocul meu, nu am fost cu școala. Am stat în clasa a treia vreo patru ani”. Hă, hă, hă. Ca să ajungi departe, trebuie să faci ca Salam: patru ani în clasa a treia, doi în clasa a patra și tot așa până o dai dracu de școală, ajungând tot la vorbele lui: „Eu am fost predestinat către muzică și de aceea nu am fost la școală, ca să pot să vă cânt. Deci, undeva am făcut și eu un efort pentru voi, dar voi trebuie să mergeți la școală, că trebuie să aveți un serviciu bun, să câștigați bine, să ne dați și nouă”.

Ptiu, să nu te deochi urmaș a lu’ Budai Deleanu, Fărămiță Lambru și Romica Puceanu, că le zici ca un înțelept ce te crezi. Așa cum ai făcut-o când ziarista te-a întrebat când te-ai hotărât să te lași de tot de școală: „Nu-mi mai aduc aminte când m-am hotărât, dar bine am făcut!”

• Tweet
• Pin It