Jorjelu, atrenorul de fitness al politicii românești

Ieri, în ziua, pardon, seara votului de învestire al noului guvern, Jorjelu de la AUR a jucat precum Messi în zilele lui de glorie de la Barcelona. Adică, impecabil. A făcut câteva flotări și genuflexiuni, și-a umflat mușchii în fața oglinzii de pe holul de la intrare în casă și și-a savurat cafeluța cu o gogoașă, ascultând Cvartetul de coarde nr. 8 al lui Șoștakovici, compozitorul său preferat.

Asta face în fiecare dimineață, gimnastică, selfie cu bicepșii politici și muzică clasică, pe lângă treburile domestice: măturat în vestibul și în bucătărie, spălat vase, cumpărături la piață și magazin. Îndeletniciri de om normal. De data asta, pe la prânz, după fasolea cu ciolan și salata de ceapă spartă cu pumnul, adică în timp ce-și făcea siesta la un pahar cu sifon rece (râgâitul e chiar recomandat de medici) și câteva scobitori, îl sună pe alesul Cotroceniului cu formarea guvernului.

„Adiță, ce faci, bă, la ora asta? Nu treci pe la mine, la o mâncare sănătoasă și la un pahar de vorbă?” i-ar fi zis Jorjel, plimbând scobitoarea cu limba dintr-un colț într-altul al gurii. Nu știu ce i-o răspuns, ce nu i-o răspuns Adiță, că replica Jorjelului a fost una tăioasă: „Cum vrei, tu știi ce program ai, ce priorități sunt pe agenda ta, dacă vrei să-i iei sau nu locul lu’ Bolo. Eu te aștept, nu mă grăbesc. Uite, acum e ora două. Dacă până la șapte, hai opt, nu ești la mine… Vezi că nu glumesc. Ești băiat deștept, Adiță, nu trebuie să-ți spun de două ori ce și cum. Hai, pa.”

Sigur, băiat isteț, altfel n-ar fi avut tupeul să-l înfrunte pe Bolo, Adiță a înțeles mesajul ăla codificat. Sau cel puțin așa a crezut el.

„Hai, că-l fac pe fraier”. Și la ora convocării lui Jorjel, i-a deschis poarta ăstuia, gata să-i pupe ce vreți voi, dacă ar fi fost cazul.

La prima vedere, a părut un moment de slăbiciune din partea lu’ suveranistul șef. „Uite, dom’le, se vinde și ăsta pentru o ciozvârtă”, și-au zis unii, care tocmai asistaseră la ratarea penaltiului de către Messi în debutul meciului cu Austria. Prea umflat și Messi ăsta… Dezolare și într-o parte, și într-alta.

De aici încolo, spectacolul e total: Messi își revine e peste tot, un fel Speedy Gonzalez, driblează, face balet în iarbă, își umilește adversarii și înscrie ca un mare campion. Jorjelu nu se lasă nici el. De când aștepta să le-o tragă ăstora. Să-i facă de rahat în fața națiunii.

Îl conducea pe Adiță până la poartă și îi transmite lu’ Nicușor, ceea ce niciun politician n-ar fi îndrăznit să facă: „Să-ți ceri scuze pentru tot și toate. Pentru ce ai zis și pentru ce ai gândit despre mine și poporul meu. Nu-ți cer să cazi în genunchi, nu-ți cer să apari la TV. Găsești tu o soluție, că de aia ești președinte. Aștept să faci asta până la ora votului, altfel…”

Ora votului a coincis cu finalul meciului Argentina-Austria. Messi scapă pe dreapta, centrează, un coleg de-al său se bâlbâie, Messi sprintează ca la 18 ani, ajunge în mijlocul careului, austriecii se aruncă în calea lui, Lionel se răsucește, inventează un șut, apoi un altul, mingea se strecoară printre picioarele adversarului și intră în poartă. Galeria exultă, comentatorii înnebuniți, Messi copleșit de complimente.

La noi, Jorjelu urcă la tribună. Unii încă mai au speranța să-l vadă pe Nicușor cerându-și scuze. Nici vorbă. Mai mult Jorjelu își amintește că a fost făcut ba urmaș de ursar și țambalagiu, ba trădător al neamului. Și totuși, unii mai credeau în minuni: „Nu voi obliga niciun coleg să voteze într-un fel sau altul (wow, v-am spus eu că se răzgândește) însă, eu și toți oamenii din această sală care nu sunt trădători, ne ridicăm în picioare, părăsim această sală sinonimă cu trădarea.”

La fel ca Messi, Jorjelu a făcut ce-a vrut ieri din clasa politică. Din vorbe, a culcat-o la pământ, a așteptat să se ridice, apoi a culcat-o și a călcat-o cum a vrut el. Umilință mai mare ca asta nici că se putea. O lecție dură nu doar pentru cei care se aflau în sală, pentru PNL-USR-UDMR, ci pentru istorie.

• Tweet
• Pin It