Procurorii DIICOT îl acuză pe Iosif Armaş că a fentat Statul Român în repetate rânduri, inclusiv prin contractele cu depozitul de zahăr de la Rezervele Statului!
Numai de şmecherii s-ar fi ţinut Iosif Armaş, spun procurorii DIICOT, căci nu ar fi încercat să facă nici măcar o afacere curată, ci din start ar fi început cu şmecherii şi inginerii financiare. Cel mai probabil, Armaş ar fi aflat din timp despre intenţia de privatizare a SC Hercules SA şi a dibuit potenţialul uriaş al societăţii şi al staţiunii Băile Herculane, aşa că a pus la cale o inginerie financiară pentru a avea banii necesari cumpărării societății.
Stațiunea Băile Herculane are o istorie de aproape 2000 de ani și este fără îndoială una dintre cele mai frumoase din România. Vestită pentru apele termale binefăcătoare încă din perioada romanilor, stațiunea a fost vizitată de-a lungul timpului de mari personalități. În 1852 împăratul Austriei considera Băile Herculane ca fiind „cea mai frumoasă stațiune de pe continent”, iar împărăteasa Elisabeta scrie despre Băile Herculane că sunt „o prezență distinctă și încântătoare”. Fără niciun dubiu, potențialul turistic al zonei este imens: apele termale, frumusețea cadrului natural, traseele de drumeție, lucruri pe care le ştia extrem de bine şi Iosif Armaş, care fusese în trecutul său portar la Hotelul Dacia, unul dintre cele mai mari hoteluri din staţiune.
SC HERCULES SA Băile Herculane este societatea care a deținut în anul 2001, data la care a fost privatizată, peste 50 de imobile în stațiune, imobile care reprezintă cele mai importante hoteluri, restaurante şi ştranduri termale din staţiune. Imobilele aparţinând SC HERCULES SA Băile Herculane erau cele mai importante, raportându-ne la buna amplasare a lor în stațiune, la spațiul pe care îl oferă, la capacitatea de cazare, la bazele de tratament consacrate încă din perioada în care societatea aparţinea patrimoniului Statului, dar şi la faptul că majoritatea sunt declarate monumente istorice, fiind clădiri construite în stil baroc vienez, fiecare în sine fiind un monument de arhitectură. De asemenea, SC HERCULES SA Băile Herculane deţinea licența de exploatare a apelor termale, fiind singurul furnizor pentru celelalte hoteluri și pensiuni funcţionale din staţiune. Până în anul 2001, când a avut loc privatizarea SC HERCULES SA Băile Herculane, majoritatea hotelurilor erau deja consacrate, având clienți fideli, afacerea fiind una prosperă.
Privatizarea SC HERCULES SA Băile Herculane a avut loc la data de 28.08.2001, când a fost cumpărat pachetul majoritar de 40,92 la sută de către SC ARGIROM INTERNAȚIONAL SA, societatea controlată de Iosif Armaș, care, la data respectivă, deținea 68 la sută acțiuni. Încă de la aceea dată, Armaș a încercat să obțină achiziționarea SC HERCULES SA Băile Herculane prin manevre dolosive, existând suspiciunea că parte din banii cu care s-a achiziționat pachetul majoritar de acțiuni provin din afaceri cu statul.
Mai exact, Armaş, în calitate de acționar majoritar al SC ARGIROM INTERNAȚIONAL SA, a negociat în luna iulie 2001 cu Administrația Națională a Rezervelor de Stat și Probleme Speciale o formă de împrumut, concretizat în acordarea de către Administrația Națională a Rezervelor de Stat și Probleme Speciale a cantității de 5.487.590 kg zahăr cristal ce constituie stoc de rezervă de stat către SC ARGIROM INTERNAȚIONAL SA, cu drept de vânzare, dar şi cu obligaţia acesteia din urmă de a reconstitui stocul pe cheltuiala sa în termen de 180 de zile. În luna august se plăteşte din banii astfel obţinuţi prima tranșă pentru cumpărarea SC HERCULES SA Băile Herculane.
La finele celor 180 de zile, Iosif Armaș, în calitate de acționar majoritar al SC ARGIROM INTERNAȚIONAL SA, încheie un contract cu Administrația Națională a Rezervelor de Stat și Probleme Speciale, ce are ca obiect constituirea unui depozit la SC ZAHĂRUL SA Călărași (firmă controlată de asemenea de Armaș Iosif tot prin Argirom), pentru depozitarea cantității de 5.487.590 kg zahăr cristal ce constituie stoc de rezervă de stat, astfel că acesta nu s-a mai regrupat în depozitele administrației statului. Ulterior, stocul a fost mărit, ajungându-se în urma unor acte adiționale ca SC ARGIROM INTERNAȚIONAL SA să dețină în custodie în 2006 cantitatea de 11.645.735,1 kg zahăr cristal (depozitat probabil la SC ZAHĂR SA Călărași). De la această dată și până în prezent, Iosif Armaș nu a mai realizat regruparea zahărului lăsat în custodie de ANRSPS în cantitate certă de 9.960.680kg, producând un prejudiciu cert ANRSPS în cuantum de 43.288.697,99 lei.
Pe toată perioada, din anul 2006 – până azi, perioadă în care cantitatea de 9.960.680 kg a figurat oficial ca preschimbată (deci Iosif Armaș nu a mai fost obligat să facă dovada existenței în depozit a cantității de zahăr, invocând că activitatea de schimb presupune mai întâi vânzarea zahărului existent în depozit și apoi refacerea cantității în termen de 180 de zile), Armaș a putut utiliza banii obținuți din vânzarea zahărului ce trebuia schimbat, după bunul său plac, căci, în mod cert, nici până în prezent nu a refăcut stocul de zahăr ce constituie rezervă de stat. Ca atare, pe toată perioada, stocul rezervă de stat a fost diminuat cu cantitatea de 9.960.680 kg, în valoare de 43.288.697,99 lei, în condițiile în care, în anul 2007 cantitatea totală de zahăr cristal existentă în stoc la ANRSPS – UT 350 era de 13.536.055, 48 kg. „Starea de pericol social potențial creată de Armaș prin manoperele sale are un grad ridicat de periculozitate”, afirmă procurorii DIICOT. Întrebat la intrarea la audieri despre aceste afaceri, Iosif Armaş a refuzat să le răspundă jurnaliştilor şi a fugit spre clădirea Parchetului, fiind mai interesat să nu fie filmat de reporteri, decât să răspundă în apărarea sa. Nici avocaţii omului de afaceri nu au făcut, încă, declaraţii pe această temă.
Procurorii mai spun că reaua-credință a lui Iosif Armaș pe tot parcursul derulării contractului cu ANRSPS poate fi ușor observată dintr-o analiză a derulării relațiilor comerciale între societățile controlate de Armaş și ANRSPS. Astfel, se poate observa că, inițial, acesta a procedat la constituirea depozitelor pentru zahărul ce constituie stoc rezervă de stat, în vederea obținerii contravalorii în bani lichizi, (bani pe care îi putea utiliza chiar și în plata pachetului majoritar de acțiuni la SC HERCULES SA), iar ulterior a folosit cantitatea de zahăr ce constituie stoc la rezerva statului ca pe o monedă de schimb în contractarea unor împrumuturi ulterioare cu ANRSPS, adică sub pretextul necesității împrospătării cantității de zahăr, a vândut autorizat stocul, însă, fără a mai respecta după anul 2006 obligația de reconstituire a depozitului. Această manevră nu era însă posibilă fără sprijinul unor persoane cu putere de decizie în ANRSPS, respectiv membrii comisiei de negociere ANRSPS, care i-au permis să schimbe garantarea relației comerciale printr-o scrisoare de garanție bancară cu garantarea prin constituirea unor ipoteci asupra unor bunuri, în mod cert supraevaluate, întrucât, indiferent de eforturile depuse, nu s-a reușit timp de aproximativ 9 ani de zile executarea niciunui bun dintre cele ipotecate. Mai mult, pe parcursul derulării contractelor, atitudinea lui Iosif Armaş a fost una de totală neseriozitate, întrucât pentru a câștiga timp și a putea finaliza activitatea infracțională de devalizare a SC HERCULES SA a negociat cu ANRSPS în două rânduri cesiunea creanței către alte două societăți controlate tot de acesta, fără ca aceste societăți să fi avut intenția sau să fi făcut vreun demers în achitarea creanței.