Întruparea frumuseții doinei bănățene: marele rapsod Achim Nica

„Eu cânt, că m-am născut cu har de la Dumnezeu! De multe ori, am cântat pe omenie. Am slujit cântecul ca un soldat care își iubește țara. M-am trezit cântând din copilărie. Am cântat la școală, am cântat la câmp, la șezători și, mai târziu, când m-am făcut fecior, am cântat fetelor seara pe uliță…”, a cântat lumii și a rămas, pentru totdeauna, ca o doină pe care, dacă o asculți o dată, nu o mai uiți niciodată.

 „Eu cânt, că m-am născut cu har de la Dumnezeu!”, spunea Achim Nica, omul cu suflet asemănător unei doine care poartă în ea toată frumusețea Banatului, care mângâie dorul și care înalță pe cel ce o ascultă.

Despre Achim Nica nu se poate vorbi la trecut, pentru că un artist ca marele rapsod bănățean nu moare niciodată, ci trăiește în doina bănățeană, înveșnicindu-se, trecând nu doar granițele județului nostru, ci chiar hotarele României.

„Regele Japoniei s-a oprit atunci când l-a auzit pe Achim Nica. De asemenea, președinți de stat l-au ascultat pe marele nostru doinitor. Eu, în momentul când am ajuns la Ambasada României din Londra, Ambasadorul României fiind din Curtea de Argeș, asculta cântecele lui”, povestește Dan Mirea, managerul Centrului Județean de Cultură și Artă din Caraș-Severin, care a studiat povestea vieții și personalitatea artistului bănățean atunci când a amenajat punctul muzeistic de la Obreja dedicat omului și doinitorului Achim Nica.

Prin simplitatea și unicitatea lui, prin timbrul inconfundabil pe care l-a avut, Achim Nica rămâne de departe cea mai mare voce a Banatului, un artist complet, care și-a păstrat modestia și care, deși putea alege să accepte funcții înalte, a ales satul natal și grădina cu pomi, cântecul și portul popular.

Talentul muzical l-a folosit nu doar spre alinarea ascultătorilor, ci și spre slujirea lui Dumnezeu, fiind un neobosit cântăreț în strana bisericii din sat. Un om vertical, cu principii sănătoase, care nu făcea compromisuri.

În timpul amenajării punctului muzeistic dedicat marelui doinitor, Dan Mirea l-a simțit pe Achim Nica atât de viu în tot ceea ce îl înconjura. Măsuța și scaunul de lemn, singura lingură și singurul blid din care cântărețul a mâncat, parcă îl așteptau să revină de pe meleagurile la care a plecat pentru o ultimă masă tradițională bănățeană, alături de oaspeții pe care mereu îi omenea cum se cuvine, cu „zupă, sarme și friptură de găină”. Furca și celelalte lucruri ale lui Achim Nica erau împrăștiate fie în grădină, fie la sălaș, toate având locul lor, deloc întâmplător, așteptând ca mâinile lui să le mânuiască iar cu dibăcie.

„Dacă îți pierzi depănușitorul, nu mai ai ce mânca. Așa cum domnii au stiloul lor, ăsta-i stiloul tău. Cucuruzul îți dă viață”, spunea Achim Nica fiului său, ca un urmaș al unor bănățeni care s-au ocupat cu agricultura, semn că artistul nu considera muzica o sursă de venit, reușind să trăiască foarte bine doar din agricultură, ci o formă de slujire, dăruind lumii din harul cu care el a fost înzestrat.

Cănița de tablă, care este expusă la punctul muzeistic, o amintire de la Timișoara a marelui doinitor, povestește, fără grai, cum a fost purtată în mai toate turneele prin țară. Până și călătoriile îi erau la fel de modeste, preferând mijloacele de transport în comun, dintre cele mai modeste, pentru a nu face prea multă cheltuială celor ce îl invitau.

„De multe ori, am cântat pe omenie. Am slujit cântecul ca un soldat care își iubește țara. M-am trezit cântând din copilărie. Am cântat la școală, am cântat la câmp, la șezători și, mai târziu, când m-am făcut fecior, am cântat fetelor seara pe uliță”, povestea Achim Nica.

Complex prin talentul muzical și prin calitățile morale și sufletești deosebite, dar cu o viață simplă, Achim Nica este ca o doină pe care, dacă ai ascultat-o o dată, nu o poți uita, o dovadă a faptului că măreția se tăinuiește în simplitate și că omenia, împletită cu talentul, a rodit frumos, pentru totdeauna, „la Obreja într-o grădină”, după cum e vorba primului cântec al marelui doinitor.

Deși plecat în eternitate de 13 ani, Achim Nica nu a fost uitat, dovadă a faptului că, anul acesta, Centrul Județean de Cultură și Artă din Caraș-Severin, în colaborare cu Consiliul Județean Caraș-Severin, Episcopia Caransebeșului și Primăria Obreja, va organiza, în perioada 22-23 mai, prima ediție a Festivalului-concurs național intitulat după numele îndrăgitului cântăreț.

CITEȘTE ȘI: Achim Nica, omagiat, în premieră, printr-un festival-concurs național la Obreja

• Tweet
• Pin It