Între Suedia și muntele Semenic: o poveste despre rădăcini, familie și dor

Viața are un mod surprinzător de a ne demonstra că oamenii nu pot fi puși în tipare și că nimic nu este mai imprevizibil decât omul.

Astăzi își poate face un rost la mii de kilometri de locul în care s-a născut, mâine poate străbate aceeași distanță doar pentru a revedea un munte, un oraș sau oamenii care îi amintesc de cine este cu adevărat. Într-o lume în care mobilitatea a devenit parte din viața de zi cu zi, poveștile celor care aleg să trăiască între țări, culturi și identități diferite, ne arată că adevărata apartenență nu se măsoară în kilometri, ci în legăturile pe care le păstrăm cu locurile și oamenii care ne-au format.

Recent, pe o colină din apropierea lacului Trei Ape, în Munții Semenicului, o întâmplare aparent banală ne-a adus față în față și ne-a așezat, pentru câteva clipe, la răscruce de timpuri, destine și orizonturi, într-un loc în care natura părea să vorbească aceeași limbă tuturor.

De o parte eram noi, oameni ai locului, iar de cealaltă, o familie venită de departe, din Suedia – mama, tatăl și cei trei copii adolescenți –, aflați în vacanță. Pentru câteva momente au rămas în tăcere, contemplând peisajul, de parcă voiau să se asigure că pot cuprinde cu privirea întreaga frumusețe: verdele nesfârșit al pădurilor și liniștea pe care doar muntele o poate dărui în miezul verii.

 Banatul în locul cu amintiri

Aveam să aflăm că povestea familiei Szalo-Winkler este mult mai interesantă decât părea la prima vedere. Deși cei doi soți trăiesc de aproape 30 de ani la Stockholm, (acolo unde s-au și născut fiica și cei doi băieți) un fir nevăzut, magic, îi leagă de Banatul multicultural. Este firul rădăcinilor, al amintirilor și al dorului de oamenii dragi, cel care îi aduce, an după an, în fiecare vară în satele de la poalele muntelui Semenic: Brebu Nou, Gărâna sau Văliug, acolo unde se întâlnesc cu bucuria de a retrăi copilăria, locurile în care începe, de fapt, povestea familiei lor.

Doamna Susanne Zsuzsa Szalo, originară din Târgu Mureș, a urmat ingineria, cu specializarea mecanică fină, la Timișoara. „Eram studentă și veneam des în drumeții montane, am avut și prieteni foarte buni care ne-au găzduit în casa lor de la Brebu Nou. Așa că, sunt foarte legată de tot ce mă înconjoară. Pentru mine Banatul multietnic și multicultural a fost din totdeauna un model de apreciat și de urmat. Am iubit tradițiile, obiceiurile locului, am știut să descopăr bunătatea, prietenia, generozitatea oamenilor, valori pe care mi le-am însușit și le-am transmis mai departe. Mai apoi, când viața m-a așezat, am continuat să vin aici cu soțul meu, pe urmă cu copiii pentru care am reușit să organizăm cele mai frumoase vacanțe și să colecționăm astfel amintiri deosebite.

Stau mărturie fotografiile pe care le-am făcut, atunci și acum, în care, între altele, apare același prieten patruped, doar că acum mult mai în vârstă.”

Zsuzsa Szalo a făcut parte din primul colectiv care a realizat emisiunea în maghiară la TVR Timișoara, odată cu reluarea emisiei stației tv, în Decembrie 1989. Evenimentele protestatare din timpul Revoluției, i-au influențat viața și deciziile ulterioare, din cauza traumelor trăite. A fost închisă timp de patru zile în beciurile securității, doar pentru că, tânără fiind, a manifestat pentru libertate, aflându-se în fața casei pastorului Laszlo Tokes, omul cheie al Revoluției Române.

Suedia, o altă patrie

Descoperindu-și pasiunea pentru cuvântul rostit, pentru latura sa umanistă, a decis să-și desăvârșească studiile de specialitate urmând un  masterat în jurnalism, la Budapesta. Doar că viața mai avea un plan pus deoparte. Odată cu plecarea în Suedia, a schimbat nu doar țara ci și domeniul de activitate. După ce și-a regândit prioritățile, în prezent profesează în domeniul IT, ca specialist în componente de calculatoare. Este tare mândră de băieții ei care au reușit împreună să pună pe picioare în acest an, un start-up, în același domeniu.

„Anul acesta am închiriat o casă de vacanță, undeva la coada lacului Văliug. Am petrecut aici cel mai prețios timp în familie, numai bun pentru încărcat bateriile. Am prins și Festivalul de Jazz, ceea ce  nu s-a mai întâmplat niciodată. Mereu ratam, ba veneam mai devreme, ba mai târziu și nu-l prindeam. Acum, la aniversare rotundă, a meritat…”

Concluziile unei întâlniri de (cu) poveste

Pentru familia maghiaro-suedeză Szalo-Winkler, Banatul este locul în care oamenii se întorc de fiecare dată cu aceeași emoție și cu același sentiment de apartenență. Poate că tocmai acesta este cel mai frumos dar pe care îl pot oferi copiilor: șansa de a cunoaște rădăcinile prieteniei, de a înțelege că identitatea se construiește din mai multe culturi și că adevărata bogăție nu stă în locul în care trăiești, ci în locurile pe care le porți mereu în suflet.

Iar atunci când vor pleca din nou spre Suedia, vor lua cu ei nu doar fotografii și amintiri din Munții Semenicului, ci și liniștea pădurilor, răcoarea lacurilor, Văliug și Trei Ape și promisiunea că, la fel ca în fiecare an, se vor întoarce. Pentru că unele drumuri nu sunt făcute din asfalt, ci din dor, iar Banatul continuă să fie unul dintre ele.

 

Sursa foto: arhiva personală

 

• Tweet
• Pin It