Între libertate şi dosare mai grele
Biserica Ortodoxă Rămână este tot mai disperată pentru situaţia religiei în şcoli. De ce? Poate pentru a-şi asigura pepiniera viitorilor enoriaşi. Din fericire, pentru asta părinţii trebuie să semneze că sunt de acord. Din fericire, zic, nu se prea înghesuie să-şi dea acordul. În această situaţie, Patriarhia apelează la mijloace moderne. Prin glasul unor măscărici a realizat nişte clipuri publicitare care au menirea să-i convingă pe îndărătnici. Clipurile sunt de toată jena. Să vezi chipuri cunoscute, rugându-se să-ţi dai copilul la religie! Efectul e contrariu. Parcă ar încerca, de fapt, să te convingă să n-o faci. Degeaba se strâmbă şi-ţi cer să salvezi sufletul copilului şi să-l înalţi spiritual! Mai degrabă te fac să zâmbeşti. În materie de publicitate, televiziunea Patriarhiei dovedeşte o acută lipsă de imaginaţie şi profesionalism. Revenind la fondul problemei, să ne întrebăm de ce le trebuie copiilor noştri religia. Pentru cele zece porunci? Pentru a deveni buni contribuabili la cutia milei? Probabil. Altfel nu se explică. Eu, dacă aş avea copii de şcoală, n-aş fi de acord să le încarc programul şi cu ora asta. Copiii mei şi-au făcut şcolile într-o vreme când nici măcar nu se punea problema religiei. Au ajuns destul de bine amândoi. Nu sunt la mila nimănui, nu sunt datori voinţei divine. Adică, sunt liberi. Liberi de conştiinţă. Asta mi se pare cel mai important: nişte ore de libertate. Asta aş fi de acord să se facă în şcoli. De ce să-i obligi să se prosterneze cuiva? Să-i faci, cu bună ştiinţă, sclavii unui curent sau ai unei idei, care nici măcar nu este recunoscută de toată lumea? Să le acordăm copiilor noştri toată libertatea cuviincioasă. Nu să-i obligăm să-şi îngrădească spiritele şi conştiinţa. Cel puţin aşa văd eu lucrurile. Acum să ne întoarcem la cele lumeşti. DNA-ul, se pare, nu cunoaşte clipe de odihnă. Suntem ameninţaţi că urmează dosare grele, cu personaje cunoscute. Ceea ce ne-a cam mirat. Mai grele decât Dosarul Microsoft? Ce surprize ne aşteaptă? Ce sume uriaşe au mai fost furate? Gala Bute este mic copil faţă de aceste dosare? Sincer să fiu, abia le aştept. Pentru a afla ce fel de ţară e asta în care trăiesc. Ce fel de oameni sunt cei care ne conduc? Şi, mai ales, de ce Băsescu Traian, capo del tuti capi, e încă liber?
You may also like...
Comments
-
Maraton de fapte bune! Acțiunea de Crăciun Druckeria a ajuns la zeci de familii
Suporterii timișoreni de la Druckeria au continuat tradiția Acțiunii de Crăciun. Anul acesta au ajuns cu pachete și zâmbete la zeci de familii din Timiș. Cadouri au primit 31...
-
„Revenind la fondul problemei, să ne întrebăm de ce le trebuie copiilor noştri religia. Pentru cele zece porunci?” – un pic eronat: pentru 2 porunci:
„Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău, cu toata inima ta, cu tot sufletul tău și cu tot cugetul tău. Aceasta este marea și întâia poruncă. Iar a doua, la fel cu aceasta: să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți. În aceste două porunci se cuprinde toată legea și proorocii (Matei 22,37-40).”
Restul orelor de religie sunt pentru a explica „metodologia de aplicare” a celor două „legi”. Căci este greu pentru cei mai mulți dintre noi să se iubească cu adevărat măcar pe ei înșiși, fără egoism și narcisism, căutând a se dezvolta și perfecționa continuu, fiind în căutarea fericirii.
Iar a-ți iubi aproapele ca pe tine însuți este „baza temeliei fundamentului” libertății. Filozofia și etica nu au reușit până acum să stabilească exact, cu subiect și predicat, unde se termină libertatea mea și începe libertatea celui de lângă mine. Legile „perfectibile” emise de parlamente sunt chiar mai departe de reglementarea acestui ideal. Dovada este ce s-a întâmplat (din nou) zilele trecute în SUA (etalonul libertății) când un om al străzii, neînarmat, imobilizat de patru poilțiști, a fost împușcat mortal de unul dintre aceștia cu CINCI focuri de armă.
Prefer să învețe copii mei:
„Vă rugăm însă, fraţilor, dojeniţi pe cei fără de rânduială, îmbărbătaţi pe cei slabi la suflet, sprijiniţi pe cei neputincioşi, fiţi îndelung-răbdători faţă de toţi. Luaţi seama să nu răsplătească cineva cuiva răul cu rău, ci totdeauna să urmaţi cele bune unul faţă de altul şi faţă de toţi.” (1 Tes 14,15), decât educație sexuală (începând cu clasa a doua ca în Anglia), identitate de gen (Olanda, Belgia) și alte aberații care țin de „libertatea de gândire”. Stimate Dl. Cavadia, cum v-ați simți dacă ați avea un fiu iar el vă va anunța că se simte ideal în postura de homosexual pasiv? Pe mine m-ar deranja enorm și, ca părinte, am obligația de a-mi îndruma copii într-o direcție corectă din punct de vedere moral.
Aștept opinii care să dovedească, CU CITATE DIN BIBLIE, că studiul religiei este nociv dezvoltării armonioase a unui om. Mintile ilustre discuta idei, inteligentele medii discuta evenimente, iar mintile reduse ii discuta pe altii. Să nu uităm că și preoții sunt OAMENI, supuși greșelii. Sfinți apar doar câțiva într-o generație, la fel ca și geniile.
În final, pentru adepții lui „crede dar nu cerceta”, le dau un exemplu de îndoctrinare și închistare în norme și dogme a religiei: „Toate sa le incercati; tineti ce este bine” (1 Tesaloniceni 5 22). Asta în comparație cu „teoria evoluției speciilor” care, deși se predă în școli ca fiind un adevăr de necontestat, este doar o teorie care nu rezistă unei analize științifice adevărate, „nedogmatice”.
Cu stimă, Staicu Sorin