E concluzia unui studiu realizat în București, capitala noastră dragă. Potrivit celor care au avut răbdarea să inventarieze numărul șobolanilor, ar fi vorba de vreo cinci milioane de rozătoare. Adică, doi șobolani și ceva la un bucureștean, capitol la care stăm nu bine, ci foarte bine în comparație cu alte capitale din Lumea a Treia.
E posibil ca numărul să fie cu mult mai mare, având în vedere rata crescută de înmulțire a acestora. Statistic, cei mai mulți mișună, la vedere, în cartierul Militari, Dudești-Vitan și la nord de Parcul Alexandru Ioan Cuza, din sectorul 3. Bine, șobolani sunt peste tot, dar în zonele astea sunt concentrate adevărate colonii. Noaptea aleargă după haleală, ziua stau cu burțile la soare, fără să le pese de măsurile de deratizare luate de autorități.
Recensământul a vizat zonele cele mai „vânate” din capitală, în special locațiile din centrul vechi, fostele hanuri, dar și magazinele cu profil alimentar și restaurantele construite recent, unde șobolanii găsesc mâncare căcălău, aruncată la tomberoane. Dar nu doar aici își dau întâlnire scârboasele rozătoare, ci și pe trotuare (luându-se la întrecere cu trotinetele electrice) și ghenele de gunoi, pentru că gunoaiele sunt peste tot în București și asta nu doar de când Ciucu e primar general. Nicușor își amintește cu nostalgie (adică se amuză în stilul său inconfundabil) despre vremurile în care șobolanii făceau trotuarul chiar în fața Primăriei Generale, iar el dădea vina pe greaua moștenire pesedistă lăsată de dr. Oprescu.
Logic, dacă arunci mâncarea, înseamnă că, în ciuda creșterii inflației și a deficitului bugetar, a scandalului pe noua lege a salarizării și diminuării pensiilor, în România încă se trăiește bine. Că nimeni nu moare de foame, cum le place unora să clevetească în criza asta politică ori cum se apăra coana Leana în fața tribunalului poporului din cazarma loviturii de stat de la Târgoviște.
Însă, dincolo de vorbărie, de scuze și acuze, studiul respectiv relevă faptul că București este un oraș murdar. Că de asta e atâta șobolonime. Și nu e vorba doar de București. Că nu știm sau nu vrem să ne măturăm gunoiul de lângă casă. Și că din indiferența noastră apar focarele de infecții, în ciuda faptului că numai în capitală există montate peste 140 de mii de aparate ce ar trebui să sperie rozătoarele, dar care țin de o altă afacere profitabilă, cea cu firmele de deratizare care își schimbă culoarea politică din patru în patru ani, în funcție de interesul propriilor buzunare.