Îmi doresc şi aş vrea

La viaţa mea, am o dambla… Adică, au fost ele mai multe. Cert e că la viaţa mea am citit sau văzut numeroase interviuri. Dar niciodată nu mi-a fost dat să aud două interviuri mai lipsite de substanţă ca cele acordate unui post de televiziune de Marian Vanghelie şi de Klaus Iohannis. De la primul nici nu mă aşteptam la ceva care să depăşească nivelul băştinaşilor din Ferentari. Dar de la dom profesor Iohannis, preşedintele României, recunosc, mă aşteptam. Folosind un limbaj de lemn, plat ca un deşert de sare, fără idei, ci doar obsesii devenite principii. Să facem discuţii, să avem consens, apoi ei să găsească soluţii. Fie că a fost vorba de Roşia Montană, Legea reorganizării administrativ-teritoriale, comasarea unor comune, revizuirea Constituţiei sau a unor chestiuni de politică externă. Preluarea puterii şi demolarea Guvernului, democratic şi instituţional, eu vreau, eu aş vrea, suveran şi exact cum cerea Băsescu un consiliu general, cât a fost primar, mi-au creat senzaţia unui personaj gol şi fără sceptru, ca un preşedinte căruia i-au dat drumul în pielea goală pe stradă. Ce să înţeleagă liberalii care l-au ascultat? Să înceapă discuţiile cu parlamentarii puterii pentru a forma altă majoritate parlamentară sau să se ferească de traseişti, ca dracul de tămâie? Omul nu are nicio idee şi nicio soluţie, să le găsească alţii sau să se producă natural, de la sine, că doar el a câştigat preşedinţia. M-am plictisit de moarte. Şi nu m-a plictisit atât lălăiala bâiguită, cât aşteptarea, lunga aşteptare, să aud ceva mai de Doamne ajută. Dar de unde? Şi de la cine? Că de unde nu e, nici Dumnezeu nu cere, de ce aş cere eu? Interesant mi se pare altceva. Nici până azi liberalii n-au schiţat măcar un program de guvernare şi nu ştiu care să fie conţinutul moţiunii de cenzură, cu care tot ameninţă că va fi depusă la Parlament. N-au oameni? Să le împrumute PSD-ul nişte specialişti. Iaca o soluţie, domnule Iohannis. V-o dau gratis! Doar să-i plătiţi bine, că asta e obligaţia de dreapta. Statul social-liberal e depăşit, acum e doar liberal. Iohannis e sigur că alegerile din 2016 vor prefigura o altă majoritate parlamentară, dar eu tare mă îndoiesc. La niciuna dintre alegeri liberalii n-au obţinut un scor mai mare decât PSD-ul. Asta ar trebui să-i pună pe gânduri şi să-i reevalueze pe traseişti. Mai e puţin timp. Cu ,,îmi dorescʺ, ,,aş vreaʺ nu mai ţine în politica românească. Indiferent de cât de confortabil sau nu s-ar simţi domnul Iohannis fără un guvern liberal. Cu ce să închei? A, cu familia Hrebenciuc. Şi ăl bătrân, şi fi-su au recunoscut faptele şi acum aşteaptă judecata. Şi noi.

• Tweet
• Pin It