Lucrează în echipă și fac tot posibilul pentru a-i salva pe pacienții diagnosticați cu forme moderate și severe de COVID-19. Dar recunosc și ei că nu pot fi indiferenți în fața poveștilor de viață ale celor aflați pe patul de spital. Este vorba despre colectivul medical din secția de Anestezie și Terapie Intensivă a celui mai mare spital din vestul țării.
Medicii, aflați în linia întâi în lupta cu COVID-19, mărturisesc cu tristețe că de multe ori la ATI se eliberează paturi în urma unor decese. Puțini sunt cei care câștigă lupta, chiar dacă echipa medicală face eforturi supraomenești. Însă orice fărâmă de speranță naște motivație și putere de a merge mai departe. Așa se întâmplă și în cazul unei paciente în vârstă de doar 27 de ani, devenită recent mămică, aflată de mai bine de trei săptămâni pe patul de spital.
„Este o pacientă tânără, de 27 de ani. A născut în urmă cu trei săptămâni, copilul este bine, dar mama deocamdată nu este bine. Familia chiar ne-a rugat să aducem și un preot. Momentan suntem staționari, a întâmpinat anumite complicații, chiar dacă cumva șansele sunt destul de mici noi sperăm să se facă bine. Este de trei săptămâni aici… Încercăm zilnic să o lăsăm să și respire singură, dar de fiecare dată când se trezește începe să se agite, încă nu este momentul. Această pacientă nu e vaccinată”, a explicat Adelina Băloi, medic specialist ATI.
În alt salon, o altă pacientă luptă atât pentru viața ei, cât și pentru cea a fetiței pe care o poartă în pântec.
„Noi ne uităm să vedem dacă bebele se mișcă. Este o fetiță, este însărcinată în 22 de săptămâni. A venit la spital la Clinica de Obstetrică și Ginecologie, dar starea ei s-a deteriorat. A venit cu afectare pulmonară inițial de 20%, 25%, ulterior starea s-a deteriorat și a fost nevoie să fie intubată. Acum afectarea pulmonară este de peste 75%. Nu este vaccinată, soțul este vaccinat, au un copil care are și el COVID și sperăm să fie bine”, a mai explicat Adelina Băloi, medic specialist ATI.
Nimic nu ar fi posibil fără munca în echipă. Asistentele și infirmierele lucrează la foc continuu pentru a le asigura bolnavilor confortul necesar.
„Pregătim totul. Recoltăm tot ce e de recoltat. Facem toaleta pacientului împreună cu infirmiera. E foarte mult de muncă într-o secție de ATI și nu se termină niciodată. Mereu este câte ceva de făcut. Dacă de exemplu cu o zi înainte sau două am lucrat cu aceiași pacienți și i-am văzut conștienți și starea lor s-a depreciat, iar în următoarea tură i-am văzut intubați, în vreme ce cu o zi înainte vorbeam cu ei, i-am alimentat sau le-am dat să bea, să mănânce, totul devine destul de greu. Trebuie să fim puternici și mereu ne spunem asta. Trebuie să fim aici pentru ei pentru că dacă ne lăsăm afectați cine mai face și munca noastră? Cât timp suntem în spital ne axăm strict pe munca pe care o avem de făcut. Este totuși o încărcătură destul de mare”, a spus Maria Ardelean, asistentă ATI.
Așadar, nu le este ușor să se detașeze, dar fac eforturi tocmai pentru a-i încuraja mai departe pe pacienții speriați de ceea ce li se întâmplă.
„Fiecare pacient pe terapie intensivă are sondă urinară, așadar golim sondele. Medicii trebuie să știe în ce cantitate urinează fiecare pacient. Dacă asistenții au nevoie de ceva noi suntem în preajmă. Îi ajutăm pentru că suntem o echipă. Noi suntem femei, nu avem puterea unui bărbat, dar facem tot posibilul să rezolvăm situația. Ne unim mai mulți colegi, mobilizăm pacienții, îi toaletăm pe spate, îi întoarcem de pe o parte pe cealaltă, dacă aș face singură acest lucru nu aș putea. Împreună reușim. Nu reușim să ne detașăm în totalitate, suntem oameni, avem părinți, frați, surori, tați, nu putem să ne detașăm de tot. Încercăm pe cât putem. Povestim cu ei când le dăm să mănânce, vorbim cu ei, le ridicăm moralul. Îi încurajăm și atunci se simt și ei mai plini de speranță”, a explicat Valentina Ungureanu, infirmieră în secția de ATI.
În secția de Anestezie și Terapie Intensivă, din zona roșie a Clinicii de Ortopedie a Spitalului Județean din Timișoara, sunt internați peste 10 pacienți, majoritatea intubați.