Debite istorice. Adică, întâmplări care se petrec la sute de ani diatanță. La noi, nu numai debitele românilor din ploi sunt istorice, mai toate cele sunt istorice. Hoțiile, distrugerea fondurilor silvice au caracter istoric. S-au tăiat 350 de mii de hectare de pădure, fără discernământ și pentru profituri minime. Nu se exportă material lemnos fabricat, cu prețuri bune, ci lemn semifabricat sau brut, aceasta menținând starea de sărăcie. Că așa suntem noi, lacomi și proști, când e vorba de interesul nostru. Așa că de ce să ne mirăm când auzim de debite istorice? Când tai necontrolat pădurea, natura se răzbună. Apoi aflăm că s-au cheltuit zeci de milioane de euro pentru diverse studii privind zonele cu risc de inundații. S-au făcut asemenea hărți, dar a mai lipsit ceva, ca să fie și operative. Primarii din zonele respective nu au învățat să citească asemenea hărți. Este adevărat că sunt destul de sofisticat întocmite, dar ar trebui să poată fi citite și înțelese. Altfel, sunt bani aruncați pe apa sâmbetei. Pe același drum, ca și alte zeci de milioane de euro pe care le alocă guvernul. Din acest motiv trebuie făcută o analiză temeinică și cât mai pragmatică a situației, pentru a ști o dată pentru totdeauna ce trebuie să facem când plouă. Dacă ar fi suficient să deschidem umbrela, ar fi simplu, dar cu râurile revărsate, umflate de ploi, nu te joci. Sunt vieți omenești pierdute, bunuri furate de ape, drumuri rupte și așa mai departe. Cu pierderi imense pentru întreaga societate. De aceea este surprinzătoare declarația din 2011 a reprezentantului Apelor Române: Avem toate mecanismele necesare pentru a nu mai avea greutăți din acest punct de vedere. Și-atunci, unde sunt mecanismele alea? Unde s-au băgat banii? Cine i-a luat? N-am știut, n-am înțeles etc. Sau trebuie să facem o intervenție la divinitate, să nu mai plouă, să nu mai ningă? Există o hoție și o incompetență de nedescris. De acum încolo, asta ar trebui să se întâmple: tragerea la răspundere. Penală și patrimonială.