Hai să bem, să bem, să bem!

Coace Doamne prunele// Să umplem cazanele// Să curgă rachiu pe țavă// Să beau cu mândruța dragă. Așa s-a cântat la un banchet la absolvirea clasei a VIII-a într-o școală din Ilfov. În loc să fi pus mâna pe carte, să tragă tare pe ultima sută de metri, băieții s-au adunat într-o seară în parc să pună la cale toate detaliile legate de paranghelie. Să nu lipsească nimic de pe masă. Mâncare, apă, sucuri, vin, bere, răchie. Dascălii, părinții și alte categorii sociale au acceptat cu indulgență ideile lor că, vorba aia, o dată în viață termină copilul clasa a VIII-a.

Și dacă au cumpărat de toate, s-au pus pe chefuit. Pe gustate din fiecare. O brânzică, o chifteluță, o feliuță dă sălămior de Sibiu, un păhăruț, două de tăriu, pentru poftă de mâncare, unul de vin la friptură, un altul de coniac, să ajute la digestie. Ce-i aia? O nimica toată. Că vorba cântecului: Hai să bem un păhărel// Numai unul mititel//Hai să bem câte-o cănuță// Adusă de-a mea mândruță.

O țigară trasă cot la cot cu dascălul indulgent, apoi încă un păhărel de tăriu, și încă unul până când unii dintre ei au început să cânte ca regretatul Petrică Mâțu Stoian: Au, au, au că iar mă-mbăt// Iar mă freacă cu oțăt. Degeaba i-o frecat cu oțăt și le-au dat palme. Până n-o venit salvarea, fătucile alea două nu și-au revenit decât la spital. Cu dureri de cap, dar încântate după o astfel de experiență.

Nu știu dacă se va găsi vreodată vinovatul pentru cele întâmplate la banchetul respectiv. Cum? Școala? Păi de ce școala? Ei nu au părinți și bunici acasă? Familia? Asta-i bună! Dar pentru ce îmi trimit copilul la școală? Doar ca să fie plecat de acasă, să se găsească în treabă?
Ei, drăcia dracului!

• Tweet
• Pin It