Greu, greu, foarte greu scăpăm de non-educația neamului prost

În cele ce urmează vreau să scriu despre Simona Halep. Nu încep înainte de a vă aduce aminte de o foarte bună „snoavă”. Pe scurt, Ion, plecat de ani mulţi în America şi ajuns bogătaş, venea an de an în satul natal şi dăruia câte o sută de dolari fiecărui sătean. După vreo 15-20 de ani, vine şi îşi cere scuze sătenilor că le dă doar 50, pentru că fiica sa este la facultate şi studiile costă. Ce zic sătenii? „Uite, al dracului, îşi ţine copilul la şcoală pe banii noştri!” Cam aşa şi cu românaşii verzi ce au năpustit asupra Simonei Halep după eşecul de la Paris. Că a adunat bani uşori din nimic. Că n-a dat şi ea un ban la spitale şi la săraci. Ea, care a plecat de aici, dintre ai noştri ca brazii, şi e româncă doar pentru că vrem noi. Păi, băi, nesimţiţilor, ieşeaţi cu tricolorul când Hagi şi ai lui jubilau prin lume, o umpleaţi pe Simona de iubire când era numărul unu şi la ridicarea trofeului pe ecranele televizoarelor scria Simona Halep-ROU. Atunci eraţi patrioţi. O iubeaţi de se umfla parizerul în voi şi nu vă mai era foame. Eraţi şi voi numărul unu. Acum, că a pierdut, o puneţi la zid. Da, a pierdut un meci. Nu este nici robot şi nici nu s-a ridicat pe umerii voştri la o asemenea performanţă. A făcut drumul până la liderul mondial prin propriile forţe şi prin sprijinul unor părinţi care au crezut în ea. Copilul Halep a evoluat şi a ajuns unde a ajuns fără un ban din cotizaţiile voastre. Care se duc la alte echipe de sport ce sunt finanţate doar pentru a se albi nişte bani. Dar de alea nu comentaţi. Comentaţi despre un titan al efortului, ambiţiei şi muncii depuse pe altarul unui număr unu mondial. Şi, faţă de voi, fata asta are şi caracter. Peste tot declară că iubeşte România şi că, în primul rând, joacă de plăcere. În contrast cu neamurile proaste, care vituperează din plăcere.

/** clever pariuri **/ /** sfarsit clever **/