Într-una din serile trecute, m-am dus la teatru. Teatrul de Vest din Reşiţa a organizat un festival de teatru, pe durata unei săptămâni. Am văzut o piesă a lui Vişniec, pusă în scenă de o trupă gălăţeană. Era tentant să văd un Vişniec la Reşiţa, aşadar, nu am scăpat ocazia. Ce am văzut a fost o trăsnaie de cămin cultural. Actorii au băut tot timpul, ni s-a sugerat, în picioarele goale şi au fumat în draci. Zgomotele ploii erau sinistru de puternice, săltai în scaun când se deschidea uşa. La un moment dat, intră în scenă o actriţă, care în scurt timp rămâne doar în chiloţi şi joacă aşa toate scenele. De ce? N-am reuşit să înţeleg. Bulănoasă şi penibilă, s-a agăţat de toate replicile rostite în scenă anapoda şi fără sens, pe fondul unei acţiuni aberante, fără cap şi fără coadă, ducându-ne spre un final căzut, rapid, de parcă abia aşteptau să se termine, să prindă trenul. Una peste alta, o însăileală într-un act, care s-a vrut piesă de teatru. Degeaba am aşteptat o rezolvare. Autorul te duce în fantastic şi te lasă acolo, uitând să te aducă înapoi. Asemenea piese se aleg şi se montează pentru că au puţine personaje şi nu pun probleme de regie şi scenografie? Până la Galaţi e cale lungă şi cheltuielile sunt semnificative. Nu ştiu după care criterii a fost selecţionată piesa pentru festivalul reşiţean. Să fi fost determinant numele autorului? La pomul lăudat să nu te duci niciodată cu sacul, spune o vorbă românească, pe care Vişniec a uitat-o. Aşa am păţit şi eu. M-am dus la spectacol cu ditamai sacul, dar îmi ajungea şi o plăsuţă de cincizeci de bani. Asemenea specatcole nu se constituie nici estetic, nici educativ, practic, n-au nicio valoare. Teatrul din Reşiţa, şi aşa sărac, depune mari eforturi pentru cazare şi transport, masă şi celelalte, cu rezultate minime. De ce s-a străduit şi s-a ambiţionat să organizeze festivalul? N-am reuşit să înţeleg. Aşa îţi păstrezi locul în circuit? Cheltuind a proasta? Să mai precizăm că oficialităţile judeţului n-au binevoit să onoreze invitaţiile. Scaunele rezervate lor au rămas goale. Aşa cum a cam fost şi sala. Ei, dar să vezi la anul, când am fost ameninţaţi că se va organiza un festival internaţional!
În sfârşit apare un articol (cronică de teatru) diferit de cele apărute până acum în presă, articole, în care autorii acestora nu au scris altceva decât că totul este bine ca să nu fie rău!