Freamătul copilăriei la Moniom. Ultima zi de TDIS, dar nu și sfârșitul poveștii!

100 de inimi bat într-un alt ritm la Moniom, cartier al Reșiței, unde astăzi se va trage cortina peste Tabăra din Inima Satului, Moniom 2025.

5 zile de distracție, jocuri, învățăminte și momente de neuitat pentru zeci de suflete care și în acest an au ales să petreacă vara altfel. O vară în spiritul credinței, al valorilor curate și al prieteniilor sincere. Ediția cu numărul 7 al TDIS Moniom a ajuns la finalul cursei, în aplauzele tuturor (părinți, copii, cadre didactice, instituții și companii) celor care au crezut în acest concept și care i-au dat valoare an de an, astfel încât tabăra să devină punctul zero, de maxim interes, al fiecărei veri, în județul Caraș-Severin.

10 tabere, 10 locații din județ, unde în fiecare zi s-a scris câte o nouă poveste plină de har și de iubire, în marea condică TDIS ȘI TDIF (Tabăra din Inima Familiei). Astăzi, 17 iulie 2025, este ultima zi de tabără, dar nicidecum o zi obișnuită. Este ziua în care zeci de copii își împachetează amintirile în suflet, în timp ce voluntarii își încarcă energia cu recunoștință și cu dor. Tabăra din Inima Satului, născută din visul părintelui Mihai Ciucur, a devenit mai mult decât un proiect. A devenit o stare de spirit, un cămin pentru suflete în formare. Și a fost, din nou, un loc unde copilăria a primit aplauze sincere.

Din cartierul reșițean Moniom s-a răspândit bucuria către alte comunități din Caraș-Severin, transformând sate și orașe în gazde ale inocenței, curajului și credinței. TDIS nu este doar o tabără. Este un fenomen care vindecă, formează, și inspiră. Este șansa rară de a învăța cum arată sinceritatea în prietenie, cum se trăiește liniștea fără ecrane și cum se iubește viața, în forma ei cea mai pură.

Cu peste 120 de voluntari, tabăra a oferit ceva ce tehnologia nu poate: priviri curate, zâmbete care nu au nevoie de semnal și jocuri în aer liber, fără buton de pauză.

În cuvintele coordonatoarei rețelei de voluntari, Anita-Elisabeta, acest colț de vis a fost mai mult decât o tabără:

„Avându-te, am trăit ceea ce doar copilărind puteam visa. Trăindu-te, nu puteam crede.” Îți mulțumesc pentru că fără experiența ta, tot ceea ce este alcătuit în mine ar fi arătat cu mult mai diferit, mai tăcut și mai gol.

Îți mulțumesc pentru miile de copii, în ochii cărora m-am reflectat cel puțin o dată, sutele de voluntari care mi-au trecut prin brațe, prin vorbe și prin gând, zecile de șanse de a-mi modela existența într-o continuă și vibrantă misiune pe alocuri neînțeleasă, dar rară, prețioasă și plină de conținut.

Rămâi cu bine, Tabăra din Inima Satului! Avându-te, am trăit ceea ce doar copilărind puteam visa. Trăindu-te, nu puteam crede. Să ne zâmbești cu viață printre toate amintirile care ni se aleg, de aici încolo, zi de zi, până la vreo viitoare reîntâlnire a noastră, a tuturor, într-un nou TDIS.”

• Tweet
• Pin It