FILE DE ISTORIE. „Sindromul Reşiţa“ (VI). Protocol pentru CSR, pentru UCMR, pentru Reşiţa!

Sosirea prim-ministrului Nicolae Văcăroiu la Reşiţa, după zile în şir de proteste, a dus la 14 ore de negocieri, finalizate prin semnarea, în 14 decembrie 1994, a unui protocol de către sindicate şi comisia guvernamentală.

După nouă zile de proteste, Reşiţa devine beneficiara unor serii de angajamente, asumate de Guvernul României prin următorul Protocol:

„Încheiat astăzi, 14 decembrie 1994, între echipa guvernamentală formată din: Dumitru Popescu, ministrul industriilor, Viorel Hrebenciuc, secretar general al Guvernului, Dumitru Constantin, director general executiv FPS, Sârbu Marian, secretar de stat la Ministrul Muncii, şi liderii sindicali ai Cartelului Alfa şi BNS: Drăgan Nicolae, Apostol Marian, Ostoia Trandafir, Mircioane Matei.

Echipa guvernamentală şi reprezentanţii sindicatelor au picat de acord asupra următoarelor revendicări sindicale:

1. Demisia prefectului judeţului Caraş-Severin;

Prefectul judeţului Caraş-Severin şi-a prezentat în scris demisia, urmând a fi discutată în şedinţa de Guvern din 16 decembrie 1994.

2. Soluţionarea problemelor prezente şi ale anului 1995 pentru societăţile C.S. Reşiţa, U.C.M.R., cât şi pe ansamblul judeţului, astfel:

2.1. Problemele rezolvate pentru U.C.M. Reşiţa:

Ministerul Finanţelor

a). Va rezolva preluarea la datoria publică a lucrărilor de investiţii sistate conform documentaţiilor prezentate.

b). Reeşalonarea datoriilor la bugetul statului, în valoare de 14,5 miliarde lei, în perioada iulie 1995 – decembrie 1996, eventual preluarea la datoria publică în 1995.

c). Va efectua plata de la bugetul statului din contul sold datorie România – R.P. China în valoare de 1,733 miliarde lei la S.N. Galaţi în vederea achitării datoriilor către U.C.M.R.

Ministerul Industriilor

a). Va asigura prin RENEL, ROMGAZ, RAH plata creanţelor în valoare de 3,1 miliarde lei către U.C.M.R. conform anexei nr.1 şi de la PETROM şi PETROMAR către S.N. Galaţi în valoare de 2,564 miliarde lei.

b). Va asigura până la 22 decembrie contractarea de către RENEL cu U.C.M.R. în cadrul bugetului propriu a echipamentelor pentru anul 1995 pentru care sunt transmise proiecte de contract.

c). Va asigura prin RENEL finalizarea lucrărilor pregătitoare în cursul anului 1995 la obiectivul «Retehnologizarea Sistemului Hidroenergetic şi de Navigaţie Porţile de Fier I» în vederea începerii lucrărilor în anul 1996.

Ministerul Transporturilor

Va asigura în cursul anului 1995, prin S.N.C.F.R., definitivarea programului de modernizare a locomotivelor Diesel Electrice în colaborare cu ELECTROPUTERE Craiova.

Ministerul Cercetării şi Tehnologiei

Alocarea fondurilor de cercetare în sumă de minim 0,8 miliarde lei pentru modernizarea motoarelor destinate locomotivelor Diesel Electrice de 2.100 C.P., a motoarelor navale cu consum redus de combustibil şi a lucrărilor de cercetare în domeniul echipamentelor hidromecanice.

Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale

Va aloca fonduri pentru conversia forţei de muncă (circa 600 de salariaţi în conformitate cu structura contractelor anului 1995).

Fondul Proprietăţii de Stat

a). Va aloca fonduri conform documentaţiilor justificative pentru:

– restructurarea sistemului informaţional şi de prelucrare a datelor – 0,5 miliarde lei

– restrucurarea sectorului de utilaj complex din platforma Câlnicel în platforma Reşiţa – 0,3 miliarde lei.

– îmbunătăţirea condiţiilor de mediu la turnătoria de fontă – 0,3 miliarde lei

b). Va urmări încasarea de la S.A.N.A. Brăila a sumei de 0,35 miliarde lei în luna decembrie 1994.

c). Va aproba reeşalonarea plăţii dividendelor în valoare de 0,244 miliarde lei aferente anului 1992 în semestrul II 1995.

d). Va asigura fondurile necesare pentru terminarea lucrărilor la C.E.T. Platforma Reşiţa pe bază de devize şi eficienţă.

Primăria Reşiţa

a). Preluarea şi finalizarea investiţiei pentru Centrala Termică de pe Platforma Câlnicel în vederea asigurării agentului termic pentru oraş. În acest sens, până la 31 decembrie 1994 va fi promovată o propunere de hotărâre de Guvern.

U.C.M. Reşiţa

a). Va verifica şi confirma existenţa surselor de finanţare pentru anul 1995 la beneficiarii din regiile autonome care reprezintă circa 50% din volumul contractelor prezentate în Anexa 2. (Termen: 31 ianuarie 1995)

b). Va dimensiona numărul de salariaţi conform încărcării şi va organiza recalificarea personalului posibil de redistribuit între sectoarele de activitate.

c). Va analiza acoperirea de comenzi şi asigurarea condiţiilor de lucru în sectoarele primare pe perioada ianuarie-martie 1995 şi va lua măsuri de trecere în şomaj tehnic a personalului neutilizat.

d). Va finaliza analiza costului rebuturilor şi va stabili măsuri pentru reducerea ponderii acestora în costuri de la 14,5% în prezent la 7%.

e). În cursul semestrului I 1995 va organiza evidenţa gestiunii pe centre de profit.

f). Revederea organigramei şi reorganizarea compartimentului de promovări şi vânzări.

g). S-a convenit ca avansul pentru luna decembrie să se plătească normal şi va fi compus din avansul cuvenit orelor lucrate, completat pe stat de plată separat din fondul de premiere.

2.2. Probleme rezolvate pentru C.S. Reşiţa:

Ministerul Finanţelor

a). Va prelua cheltuielile efectuate şi necesare pentru menţinerea în conservare a investiţiei sistate la Bateria Cocso-Chimică în valoare de 1,6 miliarde lei. Termen: până la 30 ianuarie 1995.

b). Va reeşalona datoriile la bugetul statului pe baza documentaţiei prezentate de societate. Termen: decembrie 1994.

c). Eliberarea scrisorii de garanţie pentru creditul de 35 milioane USD necesar modernizării oţelăriei (cuptor electric şi turnare continuă) conform avizului comitetului interministerial nr. 883 din 12 decembrie 1994. Termen: decembrie 1994.

Ministerul Industriilor

a). Va asigura prin regiile autonome RENEL, ROMGAZ, PETROM plăţile unităţilor PETROTUB SA, STEROM Câmpina, etc. în valoare de circa 8,2 miliarde lei în vederea plăţilor restante pentru C.S. Reşiţa.

Fondul Proprietăţii de Stat

a). Va asigura fondurile de restructurare necesare pentru:

– amenajarea hidroenergetică Nera-Câlnicel, etapa I-a pe bază de deviz justificativ.

– instalaţie tratare oţel-lichid în oală pe bază de proiect şi deviz justificativ. Termen de prezentare a devizelor justificative şi a valorilor aferente: 30 ianuarie 1995.

Combinatul Siderurgic Reşiţa

a). Va întocmi documentaţia necesară pentru obţinerea unor credite în vederea finalizării următoarelor investiţii:

– amenajarea hidroenergetică Nera-Câlnicel, etapele II şi III, în valoare de 71 miliarde lei, pentru perioada 1996-1999.

b). Va organiza vânzarea activului «blocuri de locuinţe» în conformitate cu Legea 61/1990.

c). Va analiza oportunitatea creării a trei centre de profit:

– Cariera de calcar şi Fabrica de var;

– Cantina şi gospodăria anexă;

– Fabrica de refractare.

Ministerul Transporturilor

Având în vedere necesarul de produse siderurgice pentru S.N.C.F.R. din producţia C.S.R. SA (şină, bandaje, material mărunt etc.) se va urmări livrarea şi în anul 1995 a fierului vechi provenit din: vagoane uzate, şine uzate, material mărunt uzat etc. la Combinatul Siderurgic Reşiţa în proporţie de 2 la 1 conform contractului din 1994.

2.3. Probleme de ansamblu ale judeţului

a). Pentru asigurarea necesarului de apă potabilă pentru municipiul Reşiţa se va promova hotărâre de Guvern pentru aprobarea studiului de fezabilitate. Această investiţie, împreună cu extinderea staţiei de epurare care a fost deja aprobată prin hotărâre de Guvern, urmând să înceapă în 1995.

b). Se vor continua lucrările la reţelele termice.

c). Se vor găsi resursele financiare pentru construirea blocurilor B6 şi B7 din municipiul Reşiţa (76 apartamente).

d). Având în vedere uzura parcului de autobuze din municipiul Reşiţa şi faptul că circulaţia tramvaiului a fost oprită, se necesită în primă urgenţă achiziţionarea unui număr de 10 autobuze.

e). Se va analiza posibilitatea cuprinderii în buget pe anul 1995 a amenajărilor C.H.E. Râul Alb (două grupuri a 20 MW) şi amenajarea Cerna-Belareca necesară pentru crearea debitului de servitute pe râul Cerna, care afectează în prezent staţiunea Băile Herculane.

f). Se vor asigura fondurile la capitolul asistenţă socială care să permită mărirea numărului de asistaţi la cantinele sociale.

g). Pentru asigurarea securităţii alimentare a populaţiei judeţului, Guvernul va acorda atenţie deosebită înfiinţării holdingului cu cele patru unităţi din agricultura judeţului.

h). Modernizarea Vămii Naidăş pe traficul de mărfuri.

 

Comisia guvernamentală 

Dumitru Popescu – Ministrul Industriilor

Hrebenciuc Viorel – Secretar General Guvern

Dan Ioan Popescu – Secretar de Stat Ministerul Industriilor

Dumitru Constantin – Director General FPS

Sârbu Marian – Secretar de Stat la Ministerul Muncii

Lideri de sindicat

Ostoia Trandafir – U.C.M.R.

Mircioane Matei – C.S.R.

Apostol Marian – Cartel Alfa

Drăgan Nicolae – B.N.S.“

Semnat de cele două părţi aproape de ora 8 dimineaţa, documentul este contrasemnat de premierul Nicolae Văcăroiu jumătate de oră mai târziu.

O victorie amară

În jurul orei 8.30 din 14 decembrie 1994, liderii de sindicat participanţi la negocieri – începute ziua precedentă la ora 18! – ies în balconul Prefecturii pentru a face cunoscute rezultatele tratativelor.

Indiferenţa şi ignoranţa cu care Guvernul tratase manifestaţiile de la Reşiţa pe întreaga perioadă a desfăşurării lor creaseră însă puternice resentimente faţă de guvernanţi. Iar faptul că, pe finalul manifestaţiilor, toată ţara se alăturase Reşiţei, inoculase oamenilor convingerea că sunt suficient de puternici pentru a cere demisia Guvernului Văcăroiu. Înşişi liderii sindicali, prin mesajele transmise în cea de-a doua parte a manifestaţiilor, lăsaseră să se înţeleagă că nu există altă soluţie de finalizare a protestelor decât demiterea Guvernului. Din această cauză, protocolul încheiat a fost perceput ca un semn de slăbiciune, ca o cedare în faţa guvernanţilor. După ce, timp de opt zile, liderii sindicali şi manifestanţii formaseră o echipă foarte unită, la prezentarea protocolului frustrarea oamenilor s-a revărsat sub forma unor reacţii pe care nimeni nu le-ar fi putut anticipa cu câteva ceasuri mai devreme.

Pentru Marian Apostol, citirea protocolului a fost extrem de dificilă. Acuzele de trădare a intereselor manifestanţilor, cu care este întâmpinat, îl pun în situaţia de a nu mai înţelege ce se întâmplă. Loviturile erau grele, imparabile chiar. „Singurele lucruri la care mă puteam gândi în acele momente – îşi aminteşte peste ani Apostol – se rezumau la întrebările: de ce se întâmplă toate acestea şi cu ce am greşit? Înverşunarea oamenilor era atât de mare încât am simţit că este nevoie să le arăt că nu am motive să-mi frică de ei. Că noi, reprezentanţii lor, ne-am făcut datoria cu onestitate, atât cât ne-am priceput şi în contextul revendicărilor pe care le preluaserăm din studiile privind relansarea celor două societăţi comerciale, realizate de specialişti în domeniu. Pe lângă acestea, nu uitaserăm nici problemele municipiului Reşiţa pe care ni le prezentase primarul oraşului, Mircea Popa. Nu era vorba de curaj, ci mai degrabă un puternic sentiment de frustrare care m-a făcut să ignor riscurile, în ciuda sfaturilor venite de la colegii din balcon, care-mi spuneau «Nu te duce, sunt agitaţi!», «Vezi că oamenii sunt manipulaţi!»“.

Acestea erau motivele pentru care, la sfârşitul prezentării protocolului, Marian Apostol a făcut, de la microfonul aflat în balconul Prefecturii, următoarea precizare: „Acesta e protocolul pe care am reuşit să-l negociem. Am depus maxim de efort pentru realizarea lui şi vă mărturisesc că sunt mândru pentru tot ceea ce am făcut în aceste nouă zile. Ştiu că există printre noi colegi care critică acest protocol, după ce o noapte-ntreagă au participat la negocierea lui. Această atitudine nu mi se pare corectă şi este departe de spiritul Reşiţei. Personal, am să mă bucur de orice îmbunătăţire pe care ei o pot aduce protocolului. Iar ca dovadă a faptului că nu am nimic să-mi reproşez, ca dovadă a faptului că nu am motive să nu vă pot privi în ochi, am să cobor în mijlocul dumneavoastră pentru a continua discuţia“.

După citirea protocolului, Marian Apostol coboară, aşadar, din balconul Prefecturii în Piaţă, printre oameni. Iar reacţia acestora a fost surprinzătoare: cei aflaţi în jurul lui l-au luat în braţe, felicitându-l, pe el şi colegii săi, pentru tot ceea ce făcuseră! Ici, colo, se mai auzea câte-o voce critică, dar ea era amendată pe loc de marea majoritate a celor prezenţi. În mijlocul mulţimii au coborât apoi şi ceilalţi lideri de sindicat, care s-au deplasat printre grupurile de oameni, răspunzând la întrebări, dând explicaţii sau, pur şi simplu, strângându-se în braţe cu familiile sau colegii lor.

Apoi, încet-încet, Piaţa a început să se golească, o linişte parcă nefirească punând stăpânire pe ea. Oamenii se retrăgeau către case. Unii mulţumiţi, cu sentimentul că, prin tot ceea ce făcuseră, au dat o palmă puternică Guvernului, care crezuse că îi poate ignora, şi conştienţi că în acele zile Reşiţa intrase demn în istoria mişcărilor sindicale. Alţii nemulţumiţi, pentru că doreau ca aroganţa manifestată de guvernanţi să fi fost sancţionată cu demiterea acestora. Iar în a treia categorie se aflau cei care, de la începutul manifestaţiilor, se constituiseră într-o minoritate ce militase pentru demiterea directorului general al UCMR, Ioan Tudora, şi creşterea salariilor de la cei 112.000 lei – pe care nu-i primiseră de două luni – la 300.000 de lei. În opinia lor, venirea premierului la Reşiţa ar fi trebuit să rezolve şi aceste probleme. Asta în condiţiile în care, opt zile, peste 90 la sută din manifestanţi transmiseseră întregii ţări un mesaj clar: Reşiţa nu a ieşit în stradă pentru majorări de salarii, ci doar pentru a solicita măsuri care să aibă ca efect relansarea activităţii industriale, pentru ca astfel, muncind, ei să-şi poată câştiga salariile. Acest mesaj a reprezentat punctul forte al manifestaţiilor de la Reşiţa. Datorită lui, Reşiţa a câştigat războiul de imagine cu Guvernul României şi, prin aceasta, simpatia întregii ţări.

Bogdan Iuliu Hossu, preşedintele CNS Cartel Alfa, afirma: „După opt zile de stat în stradă pe frig şi ploaie, Reşiţa a reuşit un succes deosebit de important atât pentru economia judeţului, cât şi pentru mişcarea sindicală. Puse în valoare, prevederile protocolului încheiat pot transforma CSR şi UCMR, din societăţi aflate pe marginea prăpastiei, în societăţi cu perspective certe de relansare a activităţii“.

Criza socială şi nevoia de restructurare a industriei româneşti, semnalate la Reşiţa, au avut ca efect introducerea, în Parlamentul României, la iniţiativa deputatului PD de Caraş-Severin Adrian Vilău, în data de 19 decembrie 1994, a unei moţiuni de cenzură. Sugestiv numită „Moţiunea Reşiţa“, aceasta s-a bucurat de cea mai mare susţinere pe care o înregistrase vreo moţiune până la acel moment, fiind susţinută de 165 de parlamentari, dintre care 46 senatori şi 119 deputaţi, reprezentând opoziţia faţă de „Patrulaterul Roşu“ constituit în jurul PDSR. Ulterior, stadiul realizării obligaţiilor asumate prin protocolul încheiat la Reşiţa a fost permanent monitorizat atât de către liderii sindicali, cât şi de oameni politici, care au interpelat periodic Guvernul cu privire la acest aspect.

Mitingul-maraton de la Reşiţa a avut o largă susţinere, atât la nivel local, cât şi pe plan naţional. Orizontul de aşteptare nu era însă acelaşi pentru toţi. Pentru organizatori, principalul scop al manifestaţiilor consta în luarea unor măsuri concrete de rezolvare a problemelor grave cu care se confruntau CSR, UCMR şi cetăţenii Reşiţei, în general. Amploarea manifestaţiilor a deschis şi un alt orizont de aşteptare – mass-media, formaţiuni politice, cetăţeni din toate categoriile sociale şi din toate zonele ţării sperau că „Fenomenul Reşiţa“ va determina căderea Guvernului Văcăroiu, guvern puternic erodat ca urmare a unor măsuri cu efecte evidente în ceea ce priveşte scăderea accelerată a nivelului de trai. Faptul că nu s-a întâmplat acest lucru a creat o serie de nemulţumiri, frustrări chiar, care s-au transformat în acuze, mai mult sau mai puţin voalate, la adresa sindicatelor organizatoare. Peste ani, au rămas puţini cei care nu recunosc că protocolul încheiat în 14 decembrie 1994 a constituit cel mai important pas către evitarea falimentului industriei tradiţionale din Reşiţa. Iar prin aceasta, falimentul Reşiţei ca şi centru industrial. Dar au urmat privatizările, cu „elveţienii“ lui Buzăianu şi Chebuţiu la UCMR şi cu americanii de la Noble Ventures la CSR. Ambele s-au dovedit a fi nefericite, principalii vinovaţi fiind cei ce reprezentau atunci la vârf statul român, instituţiile acestuia care se ocupau de privatizare şi, nu mai puţin important, de perioada post-privatizare.

CITEŞTE ŞI: 

„Sindromul Reşiţa“. Sau începuturile căderii Cetăţii de Foc… 

„Sindromul Reşiţa“ (II). Mita de 1 miliard de lei a avut efect de bumerang! 

„Sindromul Reşiţa“ (III). Cruce pe Cetatea de Foc din Banat! 

„Sindromul Reşiţa“ (IV). „Iliescu pentru noi/ Este Ceauşescu 2!“ 

„Sindromul Reşiţa” (V). Noaptea cea mai lungă pentru premierul României

• Tweet
• Pin It