Spitalul Clinic CF Timișoara raportează zero infecții cu Clostridium Difficile, bacteria care poate duce la deces. Cu cât durata de internare este mai lungă într-o unitate sanitară, cu atât riscurile de contractare a microbului sunt mai mari.
Un factor important care poate contribui la dezvoltarea unei infecții îl reprezintă igiena din spital. Vârsta înaintată, dar și mai multe boli cronice pot duce la infecția cu această bacterie. Printre factorii declanșatori se numără, însă, și intervențiile chirurgicale.
„Infecția cu Clostridium Difficile este o problemă de sănătate publică, din păcate, în creștere în ultima perioadă la nivel mondial. Noi am reușit în ultimii trei ani să o ținem sub control. Am înregistrat anul trecut un singur caz, în restul anilor, inclusive în cele 6 luni care s-au scurs până acum, nu am avut pacienți cu asemenea afecțiuni. Respectăm cu strictețe procedurile de dezinfecție. Mai mult, am început să reamenajăm, acolo unde este posibil, saloanele, astfel încât fiecare unitate să aibă propria baie, și asta nu doar pentru a crește confortul hotelier, ci și pentru a reduce riscul de dezvoltare a unor infecții. Am făcut chiar și un experiment cu ajutorul unui coleg epidemiolog, care a verificat, cu un aparat, gradul de dezinfectare a mâinilor, cu alte cuvinte, dacă colegii și colegele noastre și-au însușit tehnicile de igienă a mâinilor. Rezultatele au fost foarte bune.”, a spus Stela Iurciuc, managerul Spitalului Clinic CF Timișoara.
Diagnosticarea infecției cu Clostridium Difficile (ICD) se face cel mai adesea printr-un examen de coprocultură.
„Sporii de Clostridoides Difficile supraviețuiesc în mediul acid gastric, germinează în intestinul subțire și colonizează tractul digestiv inferior la nivelul căruia produce două toxine principale ce inițiază o „cascadă” de evenimente care distrug integritatea barierei epiteliale intestinale, producând diaree și formarea de colite pseudo membranoase. De altfel, diareea este cea mai frecventă manifestare a infecției cu Clostridium. Scaunele nu sunt aproape niciodată franc hemoragice, iar consistența acestora variază de la scaune moi și neformate, la scaune apoase sau mucoase cu miros caracteristic. Pacienții pot prezenta până la 20 de scaune pe zi, la care se asociază febra și starea generală de rău.”, a declarat Alla Aboud – Moldovan, medic specialist boli infecțioase în cadrul spitalului.
Infecția se transmite pe cale digestivă, iar bacteria este prezentă în materiile fecale ale pacienților. Transmiterea se poate face în mod direct, de la un pacient la alt pacient, sau de la un purtător asimptomatic, care poate fi un aparținător sau chiar un cadru medical, prin contact cu mâini murdare. O altă modalitate de transmitere este prin contact direct cu obiecte contaminate, inclusiv telefoane mobile, aparatură medicală folosită în comun sau suprafețe pe care este prezența bacteria.
„Tratamentul ICD este standardizat în funcție de câte episoade de infecție de acest fel a prezentat anterior pacientul sau dacă acesta se află la primul episod. Terapia ICD constă în administrarea de antibiotic în mono terapie, pentru episodul inițial, sau terapie duală, care constă în administrarea de 2 antibiotice. În același timp, se va reface flora intestinală prin administrarea de probiotice. Durata tratamentului variază de la 10 zile până la 28 de zile, în funcție de severitatea episodului de infecție cu Clostridium Difficile, numărul anterior de episoade de ICD și prezența complicațiilor caracteristice bolii. Complicațiile relativ frecvente ale ICD sunt reprezentate de deshidratare și megacolon toxic, acesta din urmă fiind o condiție amenințătoare de viață.”, a mai explicat Alla Aboud – Moldovan.
Rata de mortalitate atribuită ICD crește pe măsura înaintării în vârsta a pacientului. Majoritatea bolnavilor se recuperează în urmă infecției, însă recurențele sunt frecvente.