„Facultatea” din Caraș-Severin unde a învățat Nicolae Ceaușescu politică de la Gheorghiu-Dej

Penitenciarul Caransebeș a devenit casa mai multor deținuți comuniști după ce închisoarea Doftana a fost avariată în timpul cutremurului din noiembrie 1940, notează colegii de la Ghidul Banatului. Nicolae Ceaușescu, alături de Gheorghe Gheorghiu-Dej, au fost printre figurile marcante transferate în Caraș-Severin.

Deținuții politici de la Caransebeș au fost trimiși la construirea aeroportului militar din Caransebeș. Unul dintre deținut a relatat condițiile din penitenciar în cartea sa. Pavel Câmpeanu scria că: „Transformat în grabă, după cutremurul din 1940, într-o închisoare pentru deținuți politici, Penitenciarul Caransebeș nu era prevăzut din construcție cu celule individuale. Astfel, chiar dacă ar fi solicitat izolarea – deși este greu de crezut că o persoană deja privată de libertate și-ar fi dorit așa ceva – deținuților nu li s-ar fi putut satisface acest drept prevăzut de lege la Caransebeș. Deși legea prevedea un tratament special pentru cele trei categorii de condamnați, regimul penitenciar era, în realitate, același pentru toți deținuții”.

Condițiile din închisoare erau grele, motiv pentru care pușcăriașii erau obligați să țină geamurile deschise pentru a preveni răspândirea bolilor. Cantitatea maximă de alimente permisă din afară era de până în 20 kg. Totuși, cei care s-au descurcat în afară la eliberare s-au descurcat și în interior. Comunistul Gheorghe Gheorghiu-Dej s-a împrietenit cu gardienii și conducerea penitenciarului. Prietenia i-a permis acestuia să facă rost de un radio pentru a afla ce se întâmpla pe fronturile celui de al doilea război mondial. Colegii din celula 47, Chivu Stoica și Alexandru Drăghici, ascultau de asemenea posturile radio. Nicolae Ceaușescu a purtat și el haine în dungi la Caransebeș între februarie 1942 și august 1943. Gheorghiu Dej era veteran, obișnuit să vadă lumea din spatele gratiilor din martie 1933 până la eliberare în august 1944 pentru că a organizat o grevă la Atelierele CFR Grivnița din București.

Penitenciarul a permis comuniștilor să lucreze în ateliere, unde produceau obiecte pe care le vindeau în fața închisorii. Atelierele erau de cizmărie, croitorie, tâmplărie, fierărie, lustruit mobilă, vopsitorie, cioplit în piatră sau strungărie în lemn.

După ce au ieșit din penitenciar, deținuții au aflat că și afară își câștigau demnitatea ca în spatele gratiilor. Pilele, cunoștințele și relațiile i-au ajutat și pe cei care conduceau atelierele, oameni simpli care au demonstrat că într-o țară comunistă orice e posibil. Șefii atelierelor au deținut mai târziu funcții importante în Partidul Comunist Român. Șeful atelierului de cizmărie Vasile Vaida a devenit viitorul ministru al Agriculturii și prim-secretar al regionalei de partid Cluj. Șeful atelierului de jucării Teodor Rudenko a devenit ambasador în China. Șeful atelierului de vopsitorie Andrei Iacobovici a ajuns director general în Ministerul Construcțiilor, Viitorul Birou Politic al PCR s-a format la Caransebeș, cu zugravi, strungari, cizmari și alți oameni gata să construiască „lumea nouă”.

Astăzi, penitenciarul și-a schimbat rolul și a devenit Liceul Tehnologic „Trandafir Cocârlă”, o instituție care poartă numele fostului prim secretar al Comitetului Județean Caraș-Severin al PCR, ministru și ambasador din 1985.

Află mai multe pe Ghidul Banatului.

• Tweet
• Pin It