Gluma s-a îngroşat. Klaus Johannis, salvatorul naţiei, din punctul de vedere al liberalilor, a somat PSD-ul să aleagă între el şi Daniel Constantin, care ar ocupa şi funcţia de vicepremier. Cum s-ar zice, nu intră în guvern, dacă îl găseşte acolo pe Constantin vicepremier. PSD-ul a reacţionat prin tartorul Ilie Sârbu, care întreabă miştocar: Ce boală are Daniel Constantin? Râie? Sifilis? Antonescu se bagă şi el curajos: Dau mandatul de preşedinte al Senatului pe izgonirea lui Constantin. Acelaşi Sârbu: N-avem nevoie de demisia ta. Avem în Senat majoritatea, astfel încât putem schimba pe cine vrem. După cum vedeţi, e groasă rău. Dacă zilele astea PSD nu face un compromis şi nici PNL nu iese în faţă cu vreo propunere de pace, luni se va cânta prohodul USL-ului. Nu realizez încă din vina cui. O fi PSD vinovat? O fi PNL? O fi Ilie Sârbu? Naiba ştie! O să vedem ce se alege din cele două partide şi cine câştigă. PSD rămâne singur la guvernare. Se poate? Se poate guverna. Se numesc câţiva miniştri în locul celor din PNL, care vor fi retraşi, apoi vor începe să se victimizeze. În vederea alegerilor europarlamentare. Liberalii sunt nişte trădători etc., iată tema de campanie. Pentru că, altfel, nu aveau o temă. Nu aveau ce spune unii despre alţii. Un joc politicianist cu vreo finalitate? Benefic pentru ambele partide? De cealaltă parte, PNL-ul intră în opoziţie şi începe să se victimizeze şi el. Ce i-a făcut PSD-ul! În rest, imaginea celor două partide se va face ţăndări. Totul din propria lor voinţă. Pe barba lor. Chiar nu vede nimeni ce prostie sunt pe cale să facă? Ei bine, Băsescu Traian vede acest lucru. Şi le trimite o scrisoare de amor, prin care le spune că nu e frumos ce vor să facă, ruperea coaliţiei nu este în interesul nimănui, să lase prostiile şi să treacă să guverneze împreună. Este o reacţie incredibilă! Oare ce ascunde? Când a dorit cu ardoare ruperea USL, de la bun început. Iar acum, când pârâie din toate încheieturile şi e gata să se rupă, sare să-l lipească la loc. Ce are Băsescu, s-a tâmpit de tot? El, care nu făcea nimic fără bătaie lungă? Explicaţia ar fi una singură: un USL valid reprezintă o ţintă. O singură ţintă electorală pentru nefericitul PMP. Pe când, odată rupt, apar două ţinte. Pe de-o parte PSD, pe de alta, PNL. Să te lupţi cu amândouă deodată e mult mai greu, decât cu unul singur. Aşa am perceput noi surprinzătoarea mişcare făcută de Băsescu. Ori n-o fi aşa?