Educația buchisită. 33 de miniștri în 34 de ani!

Cât de educată este România, dacă e să-l cităm pe președintele Iohannis, după cei 34 de ani de ani trecuți de la evenimentele din decembrie 1989?

Dacă ne luăm după statisticile noastre și după rapoartele diferitelor comisii, ONG-uri și instituții Europene, constatăm că ne situăm pe loc retrogradabil în clasamentul UE. De mai bine de zece ani, România are una dintre ratele cele mai mari de abandon școlar. Doar o treime din copiii înscriși în clasa I ajung să susțină examenul de evaluare, restul se pierd pe drum. Situația e chiar mai gravă în privința celor care abandonează studiile liceale. Cu musca pe căciulă sunt familia, școala și cei care ne conduc. Toți sunt părtași la degradarea sistemului de învățământ.

Familia, cu tata și mama la muncă afară și copiii în grija bunicilor sau fraților mai mari, școala cu păcatele ei, și clasa conducătoare care nu face altceva decât să-și dea cu stângu-n dreptul. Sigur, nu visăm la un sistem educațional precum cel japonez unde elevii nu dau teste înainte de împlinirea vârstei de 10 ani, iar în primii trei ani de școală cunoștințele dobândite la ore nici nu contează. Și nici măcar nu ne-am dori să copiem modelul finlandez, unde elevii nu sunt evaluați deloc în primii șase ani de școală, iar primul examen îl susțin abia la 16 ani. Și încă ceva, ministrul Educației, care este obligatoriu tehnocrat, nu poate fi schimbat mai devreme de patru ani, iar ministrul care îi succede nu poate modifica nimic din ceea ce a preluat de la el, ci doar poate aduce îmbunătățiri.

Cum e la noi? Ar fi multe de povestit, dar mă limitez la ceea ce este în momentul de față: vacanță. E un fel de a spune căci, în realitate, copiii, cel puțin cei din ciclul primar, au de citit, de scris, de socotit, de conversat în nu știu ce limbă străină. Dacă mai rămâne ceva timp liber, se joacă și ei. De ce? Pentru că așa e la noi: să nu uite adunarea și scăderea sau tabla înmulțirii, să nu „mănânce” litere. De asta. Păi, băi, frate, asta-i treabă? E normal să fie așa? Copilul ar trebui să se odihnească, să se bucure de timpul liber.

Că nici noi nu ne ducem în concediu la munte, la mare, să muncim, să dăm telefoane în stânga sau în dreapta legate de job, să vorbim cu cei de acasă despre cum merg lucrurile în fabrica în care ești angajat. Și atunci? Dacă e vacanță, vacanță să fie. Și încă ceva, din 1990 și până în prezent, Educația românească a avut 33 de miniștri (treizeci și trei). Fiecare a avut în mapa sa un proiect de lege, o reformă, o modificare de regulament, un OUG, un ceva… Și atunci, vreți să ne comparăm cu Japonia ori Finlanda?

• Tweet
• Pin It