E bine, e bine, e foarte bine!

Luni, 23 iunie 2025. Zi de vară, până-n seară. Zăpușeală, mon cher, de-ți vine să nu mai ieși din casă. Avertizări de cod portocaliu spre roșu, temperaturi de 40 de grade Celsius, sfaturi de stat în casă, de consumat multe lichide. Și asta e abia începutul unei veri ca cea din poezia lui Labiș și căprioara sa.

În rest, e bine, chiar foarte bine. Kilul de roșii crește proporțional cu distanța dintre solarul amărășteanului și piața orășeanului. Doi lei la producător, 4 lei pe marginea drumului cum vii dinspre Craiova, 12 lei în piață. La speculanții care n-au dat în viața lor cu sapa. E drept, în supermarket găsești și roșii aduse din Spania, la 6 lei, sau cel mult 7 lei, dar numai din alea „culese de români” La castraveți e și mai și. Un leu și jumate kilu la țăran în bătătură, 6 lei pe tarabă. Și tot la speculanți.

În cârciuma de peste drum, se fac pariuri de tot feluri pe marginea măsurilor de austeritate cu care ne tot amenință sperietoarele din guvernul Bolojan. Numai la Vaslui se bea în draci și este veselie. Nimeni nu se sperie că vor fi majorate accizele la spirtoase. Singura dilemă care îi frământ e dacă în vara asta pică sau nu recordul de alcoolemie de 4,26 la mie alcool în sânge, stabilit de un șofer. Ar cam fi cazul, vorba unui megieș șugubăț.

Două străzi mai încolo, școala noastră cea de toate zilele. Examen de evaluare la limba română. Subiect de clasa a III-a: „O excursie cu peripeții”. Copii frumoși, inteligenți, citiți, cu imaginație: „Am fost într-o excursie cu școala, în drumeție în pădure… Apoi am dat de un urs, el ne-a văzut, ne-a alergat, am fugit de el, ne-am pitit într-un tufiș… Norocul nostru că domnu’ profesor avea un tranchilizant la el, dar n-avea pușcă… Numai că, s-a nimerit să fie și un vânător care a împușcat ursul cu glonțul tranchilizant, și a venit o echipă specială și l-a luat. Noi am plecat, vânătorul a rămas acolo că numai el are legitimație specială de pădure.”

Seara de luni, 23 iunie 2025, a fost minunată, ca-n basmele lui Ispirescu care mereu se termină cu: „Și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți.” Adică, cu Moșteanu și Ciolacu pupându-se, la propriu, în plenul parlamentului. Iar eu am încăleca pe o șa și m-am pus la nani, convins că, în sfârșit, România lui Nicușor  și Bolojan e pe drumul cel bun.

• Tweet
• Pin It