Dușmance ale poporului | Poveștile româncelor nesupuse comunismului, scoase la lumină la Memorialul Revoluției

Memorialul Revoluției din Timișoara găzduiește o expoziție-eveniment despre femeile care au fost închise în perioada comunistă în închisorile din România. „Dușmancele poporului” cuprinde povești impresionante ale unor doamne care au luptat pentru libertate și au respins supunerea ideologică.

Niculina Mihalache, Petronela Negoșanu, Ștefania Măgineanu, Alexandra Pop, Ana Gavrilă, Victoria Arnăuțoiu. Plus alte mii și mii de femei de toate ocupațiile, indiferent de originea lor socială, de nivelul de pregătire. Sunt femei care au fost condamnate și închise de comuniști la Jilava, Miercurea Ciuc, Arad, Cluj, Târgșor, Iași, Popești-Leordeni, Timișoara sau Constanța, pentru „înaltă trădare” sau „uneltire contra ordinii sociale”, fie „acte de teroare”, forțate să își ducă zilele în spatele gratiilor. Poveștile a 71 dintre aceste femei, plus încă șase fetițe care au cunoscut detenția politică din închisorile comuniste sunt spuse, în această lună, la Memorialul Revoluției din Timișoara, în cadrul unei expoziții inedite.

„Expoziția nu a putut fi o prezentare exhaustivă a miilor de femei care au trecut prin închisori, așa încât, fără să vrei trebuie să faci o selecție. Am încercat să fie cât mai diverse, de la tinere care au suferit pentru că părinții lor au fost închiși, femei care au luptat efectiv în rezistență, țărănci care s-au opus colectivizării, elevi care au participat la diverse forme de rezistență și protest, membre a unor organizații anticomuniste de la sfârșitul anilor 50 până la muncitoarele din 1987, participante la revolta anticomunistă muncitorească din Brașov. Cred că toți au suferit foarte mult în închisori, femei și bărbați deopotrivă. Poate că femeile care erau însărcinate sau au fost nevoite să nască în închisoare, cred că este o suferință în plus să nu știi ce se întâmplă cu copilul tău. Sunt femei care au născut în închisoare fără nicio asistență medicală, nu erau medici, erau gardieni care stăteau lângă ele și nu aveau voie să își vadă nici copiii. Le erau acoperite mânuțele și nu puteau nici măcar să numere să vadă dacă au cinci degete. Sunt niște traume îngrozitoare prin care au trecut.”, a declarat Ioana Boca, directorul executiv al Memorialului Victimelor Comunismului și al Rezistenței.

Alexandra Pop, executată la 2 aprilie 1950 în „transporturile morții”

Cele mai multe dintre „dușmancele poporului” erau casnice, 44%, apoi funcționare sau muncitoare necalificate. Au fost și studente sau eleve, învățătoare, fie pensionare.

„Vrem să le transmitem cât de extraordinare au fost aceste femei, ce putere au avut să treacă peste orice obstacol, cum au reușit să își păstreze idealurile, credința. Apoi, pentru cele care au avut șansa să se elibereze, după ani de detenție, să se bucure și să aibă putere să povestească prin ce au trecut. Țin minte și mă gândesc tot timpul la ea, Lucreția Jurj Georgescu care în anii 50 a fost într-o organizație anticomunistă în munți, alături de soțul ei, soțul ei a fost împușcat, a murit lângă ea, iar ea a fost arestată apoi, a trecut prin mulți ani de închisoare și spunea că a trăit ca să amintească de suferința celorlalți, să nu fie uitați cei care au murit.”, a povestit Ioana Boca.

Fotografiile acestor femei pot fi văzute la Memorialul Revoluției într-o sală special amenajată, cu efecte vizuale și auditive. Dincolo de chipurile lor, expoziția prezintă și câteva obiecte care le-au aparținut. Așa vedem o batistă brodată, în culori vii, dăruită Iulianei Preduț de colegele de celulă cu ocazia zilei de naștere a fetiței Justina Libertatea. Sau un mileu confecționat în închisoare ori colierul ce a aparținut Adrianei Georgescu, dăruită de aceasta Memorialului Sighet.

Neliniște. Dezorientare. Dezintegrare

„Noi sperăm ca vizitatorii să înțeleagă că în spatele fiecărui nume din expoziție există femei, sute sau poate mii, care au avut destine asemănătoare. Nu au existat condamnări la moarte, din câte știm este o singură femeie care a fost executată în transporturile morții, la începutul anilor 50. Alexandrina Pop. Dar, în general, aveau condamnări foarte mari, 15, 25 de ani. Unele mureau în închisoare. Avem portretul unei doamne, Elena Stetin, care s-a îmbolnăvit de cancer de sân. Una dintre colegele de detenție, o călugăriță, Clara Laslău, a povestit într-un interviu pentru arhiva noastră de istorie orală, prin ce chinuri a trecut femeia respectivă. Pur și simplu, corpul ei aproape s-a dezintegrat pentru că nu avea asistență medicală, nu a beneficiat de niciun fel de medicament. A fost ajutată doar de colegele de detenție și a murit în dureri crâncene.”, declarat Virginia Ion, curatorul expoziției.

„E firesc și meritau să facem o expoziție dedicată lor pentru că foarte multe femei care au luptat împotriva comunismului au făcut închisoare, au fost terorizate, anchetate, au murit pentru această dorință de libertate, de fapt pentru democrație. Și atunci era firesc să se nască o expoziție care să evoce această împotrivire a femeilor împotriva sistemului.”, a declarat Gino Rado, președintele Memorialului Revoluției.

Expoziția „Dușmance ale poporului” poate fi vizitată la Memorialul Revoluției din Timișoara până în 6 octombrie.

• Tweet
• Pin It