După mai mult de patru decenii petrecute în Germania, solistul bănățean Blaj Craia a revenit acasă, la Slatina Timiș

La scurt timp după ce a ieșit la pensie, s-a întors în România pentru a-și continua viața în satul său natal.

Chemarea pământului, atracția față de locurile unde a copilărit, față de cei dragi, rude și prieteni, au fost mult mai puternice decât viața așezată din Occident. Astfel că, într-o bună zi, alături de soția sa, au lăsat totul în urmă și s-au retras la casa părintească din comuna de pe Timiș.

Blaj Craia s-a numărat printre cei mai cunoscuți și valoroși artiști amatori, afirmându-se inițial ca dansator, apoi ca solist vocal în diferite ansambluri din Reșița și Caransebeș, acolo unde a lucrat o bună perioadă de timp. A făcut parte din formațiile artistice ale UCM Reșița, apoi CFR din Caransebeș, iar la Ansamblul „Floare Bănățeană”, al lucrătorilor din comerț, a fost  coleg cu Ana Munteanu și Ștefan Isac. Din anul 1969, a fost cooptat ca dansator la Ansamblul „Semenicul” din Reșița, iar adevărata consacrare a cunoscut-o odată cu angajarea la Ansamblul profesionist „Haţegana”, din Hunedoara. A participat la numeroase turnee organizate în țară și în străinătate, a cunoscut succesul peste tot pe unde a fost invitat să cânte.

 „Din anul 1973 m-am reîntors la Ansamblul „Semenicul”, participând la festivaluri, printre care „Floare Băcăuană” de la Bacău, unde am obținut premiul III. Am fost prezent și la marele Festival Național „Maria Tănase” de la Craiova, unde am luat Premiul special al juriului. Am colaborat cu Orchestra „Doina Banatului”, dirijată de Laci Perescu, iar cu Ansamblul „Floare Bănăţeană” am avut numeroase filmări la Televiziunea Română.

A fost o perioadă foarte intensă de plecări în străinătate, de spectacole susținute în numeroase țări din Europa. Trebuia să mergem și în America, aveam deja bilete de avion cumpărate, doar că alții mai mari ca noi, decidenții politici ai vremii au schimbat planurile, ne-au trimis în Anglia, la Birmingham. La întoarcerea din turneul efectuat cu Ansamblul Semenicul, am rămas în Germania, la Frankfurt pe Main, ajutat fiind de o cunoștință. Era în anul 1974, pe când aveam 27 de ani…”

Visul cel mare – străinătatea

„În străinătate mergeam în turnee de câte trei sau patru ori pe an. Puteam face diferența dintre ceea ce trăiam noi în România, lipsurile de care aveam parte, și viața civilizată de care se bucurau oamenii din alte țări. Eram supărat pe regim, pe nivelul de trai scăzut și visam la libertate! Astfel mi-a încolțit în minte dorința de a pleca. Am păstrat secretul și nu am împărtășit nimănui planurile pe care le aveam. Când am rămas, m-am prezentat la autoritățile care m-au transferat la tabăra de refugiați și am primit azil politic. M-am bucurat că am fost acceptat și am primit actele necesare care îmi ușurau mobilitatea. Primele luni am frecventat Goethe Institut din Düsseldorf, școală pentru învățarea limbii germane. Știam de acasă câte ceva, dar era nevoie de mai mult, de aprofundare. Tot atunci am obținut și permisul de conducere pentru că aveam nevoie la noul loc de muncă.”

Blaj Craia a făcut parte din grupul românilor, care în anul 1977, la Munchen, a participat la forma extremă de protest, greva foamei, pentru reîntregirea familiilor. Abia după ce acțiunea desfășurată sub supravegherea poliției a devenit de mai mare anvergură, ecoul ei s-a transmis și la nivelul conducerilor politice ale celor două state. Astfel, regimul Ceaușescu a înlesnit plecarea din România spre Germania, a mai multor aparținători ai protestatarilor.

„Abia după trei ani am revăzut-o pe soția mea, Maria. Mereu mi-a lipsit vorba românească, mi-au lipsit cei dragi, apropiații, oamenii din formațiile de dansuri, alături de care eram obișnuit să repet zilnic. Iureșul în care eram prins permanent s-a stins odată cu plecarea mea din România. Dintr-o dată s-a așternut liniștea, parcă am căzut într-un gol…Nu mi-a fost ușor, am luat-o de la zero într-o lume nouă, necunoscută, printre străini. Dar, m-am adaptat, fiindcă visul meu a fost să trăiesc liber!”  Destul de scump a fost plătită această libertate, fuga din România atrăgând după sine o condamnare în lipsă, la cinci ani de închisoare. Situația s-a rezolvat după căderea regimului dictatorial.

Blaj Craia a lucrat în domeniul tehnic, în zona de control de calitate și o lungă perioadă de timp ca programator industrial într-o firmă de optică medicală din Munchen.

De muzică, solistul nu s-a vindecat niciodată. Spune că îi aparțin liniile melodice și textele tuturor cântecelor pe care le interpretează. A devenit creator de folclor păstrând autenticul în versurile sale. Menționează că se diferențiază, totuși, repertoriul de dinainte de plecare, de cel acumulat în anii maturității componistice și interpretative.

„Acolo, în Germania mi-am făcut baza mea de melodii, pentru că am sperat, la fel ca toți românii, că odată și odată se va deschide poarta libertății. Și uite că, după mulți ani de așteptare pentru noi, s-a întâmplat! Așa că am venit cu melodii pregătite pentru înregistrare la Studioul „Otilia” al regretatului Titi Alexin, din Caransebeș. Am două CD-uri lansate pe piață, primul realizat cu instrumentistul Gigi Tăbăcar, iar celălalt cu Luca Novac și orchestra „Floreștii”. Mai am numeroase filmări făcute cu diferite ocazii, pentru televiziuni sau autori independenți.

Din păcate, timp de zece ani, nu am mai putut cânta, un eveniment tragic petrecut în familie, m-a scos complet din starea de creație. L-am pierdut pe cumnatul meu, fratele soției, pe Gelu Ghera, valoros om de radio, comentator sportiv și realizator de emisiuni la Radio Reșița.”

Slatina Timiș – un colț de rai

După căderea regimului comunist, vizitele acasă, în satul care a înmănuncheat toate dorurile, s-au întețit. S-a produs astfel, reconectarea cu tot ceea ce a însemnat trecutul, cu părinți și frați, cu oameni dragi, cu plaiuri natale. Acest lucru a cântărit cel mai mult în alegerile de după pensionare. „Sincer, rădăcinile te cheamă, te resimți, ești parcă un om împărțit în două, nu ești nici aici, nu ești nici dincolo. Asta a fost în cazul nostru. De aceea ne-am dorit și am revenit, cu tot dragul, acasă. Aici, unde continuăm să fim foarte apropiați în familie și alături de cunoscuți.”

Pentru implicarea în viața comunității și meritele sale în promovarea și valorificarea folclorului tradițional, ca fiu al satului, Blaj Craia a fost desemnat „Cetățean de Onoare” al comunei Slatina Timiș.

sursa foto: arhiva Facebook

• Tweet
• Pin It