După 30 de ani

Celebrare sau comemorare? Sincer, nu prea ştiu, dar aş merge pe cea de-a doua variantă. Care este sigură şi sută la sută veridică. Au murit sute de oameni. Sacrificaţi pe altarul unei nevoi disperate a politrucilor din eşalonul doi de a legitima furtul acţiunilor naive, dar pline de credinţă ale revoluţionarilor autentici. Acei oameni ce credeau necondiţionat că România scapă de dictatură, că ieşitul lor în stradă va consfinţi bunăstarea şi normalitatea ulterioară a poporului român. Că vor fi portocale, banane, carne şi pâine în magazine. Că vor dispărea nepotismele şi că noua societate se va baza pe libertatea drepturilor şi pe democraţie. Că vom fi liberi să ne hotărâm viitorul prin instituţiile democratice pe care le vom fi înfiinţat. Da, singurul şi marele câştig al evenimentelor din 1989 a fost Libertatea. Ce am făcut şi ce facem cu ea? Vorbim cu şi fără rost. Trecem uşor graniţele pentru a servi naţiile europene. Pe de altă parte, vedem lumea, putem să ne susţinem drepturile în faţa organelor statului. Respirăm libertate şi indubitabil acest ser ne ţine tari în faţa frustărilor acumulate de la acel 1989. Un decembrie în care ne-am luat cu hotărâre necesarul de aer liber. Însoţiţi însă de o mare doză de naivitate. Lupii s-au pus paznici la stână. Şeful bolşevicilor ne povestea de întinarea idealurilor comunismului şi de nevoia unui despot înţelept. În eşaloanele doi, cei ce ştiau despre conturi şi despre afaceri s-au pus pe prăduială. Sentimentul naţional, înfrăţirea din decembrie 1989 s-au dus încet, încet. Totul a început să pută a prăduială, a căţărare pe scara socială, tupeul a înlocuit caracterul, a început exodul, s-a prăbuşit educaţia. Toate parcă vin mănuşă pe manualele de istorie care ne spuneau despre numirea domnilor Ţărilor Româneşti, despre tributul plătit în vremea acestora Înaltelor Porţi, despre trădarea sau decapitarea celor ce refuzau supunerea. Dar, în final, vă spun cu inima pe inimă că da, am frustările de care am scris ceva mai sus. Însă marea bucurie este libertatea ce ne-a adus-o 1989. Şi mă bucur să constat, mai ales la tineri, că ne-am cam învăţat cu ea şi o folosim din plin.

• Tweet
• Pin It