Duminica Învierii, cea mai mare sărbătoare a creștinătății și puterea ei de a uni oamenii

Duminica Paștelui este pentru creștinii ortodocși, nu doar continuarea bucuriei din Noaptea Învierii, ci împlinirea acesteia. Preotul dr. Cristian Rădulescu explică importanța liturgică, duhovnicească și comunitară a acestei zile, în care credincioșii se împărtășesc, se reunesc în familie, își cinstesc rădăcinile și își amintesc de cei adormiți.

Duminica Învierii este ziua în care lumina pascală se așază deplin în sufletele credincioșilor, iar în această zi, în toate Bisericile ortodoxe se săvârșește Sfânta Liturghie, urmată de slujba vecerniei numită „A doua Înviere”. Despre profunzimea acestei zile și despre felul în care credincioșii sunt chemați să trăiască bucuria Învierii vorbește preotul dr. Cristian Rădulescu, slujitor al Catedralei „Adormirea Maicii Domnului” din cartierul Muncitoresc, Reșița, care explică atât importanța liturgică, cât și dimensiunea duhovnicească și comunitară a acestei sărbători.

Creștinii participă în număr mare, iar cei pregătiți prin post și spovedanie se împărtășesc cu Trupul și Sângele Domnului, Cel răstignit, mort și înviat pentru mântuirea oamenilor. Pâinea stropită cu vin, cunoscută în popor ca „Paști”, se ia după Sfânta Împărtășanie, iar cei care se împărtășesc ajunează pentru a primi cu vrednicie Sfânta Euharistie.

Sărbătoarea Învierii Domnului este „sărbătoarea sărbătorilor”, temelia credinței creștine. Sfântul Apostol Pavel subliniază limpede acest adevăr: „Iar dacă Hristos n-a înviat, zadarnică este atunci propovăduirea noastră, zadarnică este și credința voastră” (I Corinteni 15,14). Dar Hristos a înviat, arătându-se Sfinților Apostoli, mai întâi în absența lui Toma, apoi și acestuia, care mărturisește cu uimire și credință: „Domnul meu și Dumnezeul meu!” Mântuitorul Se arată și celor doi ucenici, Luca și Cleopa, pe drumul spre Emaus, iar femeilor mironosițe îngerul le vestește: „Nu vă spăimântați! Căutați pe Iisus Nazarineanul, Cel răstignit? A înviat. Nu este aici.” (Marcu 16,6). Toate aceste mărturii scripturistice confirmă că Hristos este singurul Dumnezeu care coboară în adâncul istoriei, Se apropie de oameni, Se jertfește și învie, făcând minuni și dăruind viață.

Pentru creștinii adevărați, Paștele nu este o sărbătoare de concediu. Este sărbătoarea cu cea mai mare participare la slujbe, mulți credincioși spovedindu-se și împărtășindu-se. Tot acum familiile se reunesc la masa de Paști, cei plecați departe se întorc la părinți și bunici pentru a trăi împreună bucuria Învierii, arătând că nu își uită rădăcinile și pe cei care i-au dus pentru prima dată la Biserică. O tradiție frumoasă este și vizita finilor la nași, semn de respect pentru cei care le-au fost părinți spirituali la Botez sau la Cununie.

În a doua zi de Paști, tradiția rugăciunii pentru cei adormiți este puternic înrădăcinată în Banat și în multe alte zone. Credincioșii merg la cimitir, unde preotul săvârșește slujba de pomenire cu tipicul Săptămânii Luminate, apoi se roagă la mormintele celor plecați dintre noi. „Este o datorie sfântă să nu-i uităm pe cei adormiți, să-i păstrăm vii în memorie și în rugăciune.”

Sărbătoarea Învierii este și momentul în care iertarea devine condiție a bucuriei. Dacă nu suntem împăcați cu noi înșine și cu aproapele, nu putem trăi deplin lumina acestui praznic. Ne rugăm pentru pace în familii, între oameni și în întreaga lume, pentru ca sfințenia acestei zile să rodească în suflete. Sfântul Ioan Gură de Aur ne îndeamnă: „Să iertăm toate pentru Înviere și să zicem fraților și celor ce ne urăsc pe noi: Hristos a înviat!”, afirmă preotul Cristian Rădulescu.

• Tweet
• Pin It