În prostie, slugărnicie şi interes personal, categoric, cred. Aici, unde am zis de interesul personal, musai să suplimentez cu interesul de partid. Parcă mai bine era pe vremea unicului partid. Îl înjurai pe ăla, cu diacritice, verb şi sensibilitate. Nu, acum trebuie să ne drămuim înjurăturile din patru în patru ani şi mai multe direcţii. Ne păcăleşte unul, credem că scăpăm de el dar, după patru ani, din nou păcăleală. Vin cu petale de trandafiri sau cu săgeţi sau cu ochi magici şi ne mint. Nici măcar nu putem spune că ne cerşesc voturile. Nu, ei le cumpără direct. Cu ce? Pentru putori oferă salarii, pensii, lapte şi miere. Pentru idioţii ce-şi sparg capul cu mici afaceri au un discurs ceva mai curvesc. Ceva de genul relaxarea mediului de afaceri, reducerea taxelor şi impozitelor, facilităţi pentru IMM-uri. Rahat. Minciuni peste minciuni. Ce pot fi demonstrate printr-un exerciţiu foarte simplu, luând pulsul societăţii româneşti. Luaţi mai apoi toţi politicienii ce umplu cu cururile lor din ce în ce mai mari fotoliile Parlamentului şi, de la ei în jos, toţi şmecherii politicieni ce la rândul lor ce transpiră pe scaunele administraţiei centrale şi până la cele ale administraţiile locale. Neica nimeni, bişniţari, hoţi prin Occident, lustrangii de mese prin bodegi, ingineraşi rataţi, au ajuns să fie răsfăţaţii unei pomeni administrative de nedescris. Păi, să încasezi peste suta de milioane, în timp ce salariul minim este pe undeva la zece milioane în mână? Peste suta de milioane în condiţiile în care tu nu îţi îndeplineşti elementarele sarcini de serviciu? Cum care? De sus în jos: investiţii, sănătate, învăţământ, justiţie, drumuri, canalizări etc. Şi, ca să zic ceva şi de conspiraţie, cică ar fi România un deţinător al chakrelor universale, prin buricul Bucegilor trecând toată energia şi potenţa acestui Pământ. Nu prea cred dar, cred, cu mare siguranţă, că pe aici trec energiile unei hoţii căreia nici măcar Vlad Ţepeş însuşi n-ar mai reuşi să-i înfigă ţepele.