Victor Ponta, primul-ministru al României, a coabitat cu numitul Băsescu Traian preţ de vo patruj de minute, după care a plecat. Întâmplarea surprinzătoare s-a petrecut joi, în cadrul Consiliului Suprem de Apărare a Ţării, Consiliu care îl are preşedinte pe Băsescu Traian şi vice pe Ponta. Adică, vrei, nu vrei, cei doi combatanţi au trebuit să stea faţă în faţă. Toată ziua de ieri, populaţia României a stat cu sufletul la gură, aşteptând o explicaţie. De ce a tăiat-o Ponta mai devreme. O fi luat vreun cap în gură (la propriu, c-a mai dat), dela BăsescuTraianşi s-a dus să se repare? I-a tras Ponta lui Băsescu o ştachie peste ureche şi văzând că nu se mai scoală până la zece s-a plictisit şi a plecat? Nimeni nu ştia nimic sigur, dar curiozitatea era cât casa. Comunicatul Administraţiei Prezidenţiale era surdo-mut pe tema asta, iar din partea miniştrilor care fuseseră de faţă, nicio şoaptă, nicio adiere. În sfârşit, cam pe noapte, la un post de televiziune, invitat fiind Ponta, încă de pe scări e tocat de o duduiţă (era să zic domniţă, ca MRU, dar nu aveam beţişoarele la mine), de era să se împiedice omul: De ce aţi roit-o dela CSAT? A fost Băse necuviincios etc.? După care, odată ajuns în studio, Ponta a început să depene, taca-taca, taca-taca. Versiunea domniei sale sună cam aşa. Nu m-a consultat în legătură cu ordinea de zi, a băgat şi un punct cu refacerea credibilităţii imaginii României, a dat materialele membrilor CSAT doar cu o zi în urmă şi nu cu zece zile cum spune cartea şi a vrut să-şi construiască un minister de Externe peste cel al Guvernului,la Cotroceni, că el aşa era obişnuit. Să fie şi prim-ministru, şi miliţianul din colţ. Ne-am contrat, că io nu mi-s Boc, io-s oltean din Gorj şi-am plecat să nu iasă altă trăznaie. L-am lăsat însă în loc pe viceprim-ministrul Georgescu, el neavând mania vitezei ca mine. Vorbind serios până la capăt, să constatăm că CSAT s-a întrunit degeaba, n-a adoptat nicio măsură, doar cumpărarea unor avioane din Portugalia, la mâna a doua, numai bune să are ogoarele patriei, în schimb cu imaginea ţării am rămas ca mai-nainte. Tot nereparată.