Despre vremuri și festivaluri

În ultimele trei zile ale săptămânii trecute, la Timișoara a avut loc festivalul Codru. A fost prezentă și fiica mea cea mică, revenind acasă mai mult decât entuziasmată. Mi-a arătat poze și clipuri cu ce s-a întâmplat acolo. Mii de tineri entuziaști, show-uri incendiare, muzică bună etc. Tonete cu răcoritoare, cocteiluri, bere, de-ale gurii. Totul organizat pentru distracție.

La una dintre imagini mă trezesc vorbind: pentru așa o manifestare, pe mine și pe prietenii mei ne-a scos în șuturi din sala de spectacole un locotenent de miliție, decretând că ,,la un spectacol stai frumos pe scaun și, eventual aplauzi dacă îți place”. Și mi-a fost încă o dată confirmată părerea mea despre evenimentele din 1989. Ce ne-a adus bun Revoluția, doar nenorociri, îi auzi pe tembeli perorând aiurea pe unde mai apucă. Dragilor, ne-a adus cel mai de preț lucru din lume: libertatea. Trebuie să remarc însă că, de la un anumit punct libertatea dobândită devine o iluzie. Dar să nu filozofăm. Înainte de 1989 nu erau festivaluri, erau spectacole. În general se țineau la casele de cultură orășenești. Unde veneau trupe mai bune, bunicele, unele cam aiurea. Toate aveau însă o chitară electrică, tobe și clape ce te umpleau de bucuria dar și de energia de a asculta muzică live. Tineri fiind deja, ne descătușam și ne manifestam anost acum, demențial și total contra regulilor sociale ale eticii socialiste pe atunci. Idiotul care veghea la respectarea eticii socialiste la Caransebeș pe atunci era milițianul locotenent Ferentz. Din care am dat și citatul de mai sus.

Cred cu tărie că libertățile dobândite în 1989 au fost un câștig imens pentru dezvoltarea societății noastre. Văd tot felul de idioți nostalgici ce ostracizează comportamentul tinerei generații. Dând la o parte extremitățile, ne bucurăm de o generație căreia îi curge libertatea în vene, mult mai inteligentă decât noi și, cu siguranță, imună la Ferentzi.