Despre una, despre alta

Eu mi-l amintesc pe Nicușor de pe vremea când candida pentru primul mandat la Primăria București. Avea o tribună mobilă pe care și-o amplasa pe te miri unde în vastul municipiu. Vânt, soare, mai puțin ploaie, Nicușor perora de la tribuna improvizată. Și, strategia sa a dat roade. Au urmat patru ani de mandat în care nu a excelat dar nici nu s-a făcut de râs. Drept dovadă, faptul că bucureștenii l-au ales și pentru cel de al doilea mandat. Cel mai important lucru de spus ar fi acela că numele său nu a fost asociat cu nicio măgărie financiară. Nu a urmărit nici seriale turcești pentru a achiziționa tramvaie sau autobuze, n-a sorbit nici din roua depusă pe pavelele de la Bruxelles. Și-a văzut de treabă, ca un ochelarist expert în culegerile lui Gheba. Pentru mine, este o veste bună candidatura sa. În sfârșit, pot merge fără antivomitive la vot.

Într-un mod din ce în ce mai agresiv, pe fb îmi apar postări cu ce industrie aveam noi în vremurile minunate din vremea celei mai toxice perechi prezidențiale a României. Dezvolt puțin. În primul rând, că tot nu mi-ați trimis, România făcea pe atunci diamante. Și, după cum spuneți voi, postacii, și Aro, și Dacia, și extracție de gaze, petrol, și minerit, și, și, și… Nu pot să nu vă întreb dragilor, care era nivelul vostru de trai cu toată acea efervescentă industrie? Care erau beneficiile voastre ca urmare a faptului că aveam și tot aveam? Cozile la un chil de carne sau de salam? Cum puteți uita ce ați trăit și cum vă pot păcăli toți șarlatanii că erați bogați?

Și mai vine partea aia absolut imbecilă cu furatul industriei românești de către Occident. Dacă ați uitat, vă aduc eu aminte de firmele ,,căpușă”. Știți ce erau? Firme făcute de conducerile post comuniste ale fabricilor din România. Vajnicii directori comuniști, după 1989, împreună cu acoliții lor au înființat firme private ce vindeau pe cont propriu producția intreprinderilor, băgându-le pe acestea în faliment. Ați uitat? După ce le-au pus pe butuci, fără o minimă intenție de a le retehnologiza și a le redresa, le-au scos la vânzare. Și nu individual, ci prin celebrul FPS. Care ce a vândut? Teren și fier vechi. Acesta era stadiul în care fabricile din România fuseseră aduse de postcomuniști. Mare parte au fost vândute în această stare. Bineînțeles că și străinilor. Pe spatele cărora a fost aruncată toată mizeria falimentării industriei românești. Așa ne-au furat fabricile străinii.

De vreo săptămână, două, am vorbit cu câțiva amici ce erau revoltați de Revolut. Unuia i s-au retras din cont o mie de lei, altuia cinci sute. Ieri mă sună o prietenă că i s-ar fi subtilizat zece mii de euro din contul de Revolut. Cred că pot adresa o cerere oficială organelor competente de a verifica și de a da un răspuns păgubiților. Pot fi doar impresii dar, nu am prieteni fără facultățile mintale la ei. Vă rog, organe competente, verificați.