Despre reguli și culpă

Ca niciodată, țărișoara a fost zguduită în luna august a acestui an mai ceva ca niciodată! Persoane înecate în Marea Neagră, persoane ucise de șoferi beți sau drogați, explozii la depozite de carburanți aflate în afara legii. Nu intru în amănunte pentru că sigur le cunoașteți. Aș vrea să fac o paralelă între existența unor reguli impuse în această societate și raportarea cetățeanului la datoria de a le respecta.

Nu cred că este deplasat să fac un mic recurs la factorul psihologic. Înainte de 1990 erai obligat să-ți bagi basca în ele reguli impuse de Stat, pentru că numai încălcându-le puteai să stai pe linia de plutire, tu și familia ta. Am trecut de acei ani și am început să constatăm că la fel, numai fentând Statul poți trăi decent acum. Din păcate, a-ți băga basca în ele reguli se transferă și în planul inconștienței, după cum au demonstrat-o înecații de pe litoral. De aici, lucrurile se cam complică. Avem parte de un talmeș balmeș al clarității legilor, al interpretărilor acestora și, mai ales, o mare problemă, și morală, și personală, dacă eu, cetățeanul Popescu, le respect sau nu. Morala și codurile juridice spun cu fermitate că sunt dator să le respect. Dar viața de zi cu zi mă obligă și îmi oferă varianta la a face slalom printre aliniatele Legii. Da, regulile au fost făcute să fie încălcate și, în lipsa unui Stat corect, care la noi are mai degrabă apucături de complice sau de vătaf, lucrurile s-au degradat exponențial. La începutul anilor 1990, dacă îmi aduceam un autoturism din Occident, era mare belea să-l înmatriculez în România. Însă aici interveneau niște ONG-uri, de revoluționari mai ales, și se rezolva să ai acte pe mașină. Pe șpagă, evident. Câte scutiri de taxe de doar o zi, câte iertări de datorii, câte active vândute pe zero lei etc. Șpaga în România s-a instalat odată cu primul glonț tras la mizeria din decembrie 1989. Acum tragem ponoasele. O corupție ce se prelinge de la vârful piramidei până la subsolul ei. Ce dacă e la limita Legii? Dă-i să meargă! Da’ mai dă și tu un ban la partid.

Revenind la titlu și la primele rânduri, unii aleși sunt lăsați să fenteze regulile, pe bază de apartenență la partid și pe chestia aia ce definește culpa. Lasă, bă, știm că se poate produce o nenorocire, dar n-o să ni se întâmple nouă. Ei, dragilor, iată că vi s-a întâmplat. Și ce dacă! Statul profund infestat va încerca cu disperare să găsească un acar Păun, infractorii vor vocifera și își vor cere dreptul la „dreaptă judecată”, iar victimele își vor sfătui copiii să pună degetul pe harta lumii pentru a-și alege o nouă patrie.

• Tweet
• Pin It