Despre neputința de a progresa a outsiderului

Când vorbesc despre outsideri vorbesc despre cartierele aparținătoare Reșiței. Bune de adunat la capete de vite furajate la vot dar, cu furajele trimise pe ulițele orașului după ce s-au ales cei care trebuie.

De zece ani, administrația a pornit procesul de introducere a rețelei de canalizare în cartier Țerova. Că țerovanul, cât o fi el de țăran, zice Uniunea Europenă nu ai noștri, nu mai are voie să facă caca în fundul curții ci, musai pe tip occidental. Adică, într-un loc special, din care pleacă o țeavă de o sută mm și toată mizeria se duce prin minunata rețea la uzina de procesare, unde este prelucrată și iese pământ de flori. Dar, lucrul dracului, la Țerova n-a fost să fie. În zece ani, lucrarea a stat la dospit. Marele John a pornit în forță dar, tăițeii blestemați cică i-ar fi retezat diamantele frezelor și rotoarele pompelor ce trebuiau să desăvârșească treaba. Chestia cu primăria a fost aruncată curvește, că nicio treabă n-avea primarul cu lucrarea. Era și este un biznis între balaurul apelor, marele emitent de carduri de salarii și plenipotențialul John. Primăria doar urma să beneficieze de acest aranjament. Numai că, după nici doi ani, John și-a luat jucăriile și a plecat. Acoperit juridic, beton.

În urmă cu ceva mai bine de un cincinal, pe gâtul balaurului de apă s-a urcat don Felipe. A vopsit totul în albastru, că doar vorbim de apă nu, și a pornit cu excavatoare și țevi la lupta cu căcatul țerovenilor. Ceva, mare mister pentru viitorii beneficiari, a făcut ca Felipe să se retragă de pe front. N-o mai fi avut bani, l-or fi lăsat aliații, or fi pocnit furtunele excavatoarelor sau, că tot vorbim de o lucrare la țară, li s-o fi arătat Dracul celor ce săpau pe sub pământ și au plecat bieții muncitori pe unde or fi văzut cu ochii? În termeni reali și practici, vorbim despre o rețea de canalizare de cel mult zece kilometri (o, ce exagerare!) ce a fost începută în urmă cu fix zece ani. Sictir!

Mai am câteva rânduri și pot scrie și despre o rușine administrativ-popească. De vreo trei, dacă nu patru ani, am identificat o clădire abandonată, gard în gard cu biserica din sat, numai bună de a deveni capelă mortuară. Nu mai intru în amănunte, am reușit să pun pe calea cea bună realizarea obiectivului. Aiurea, așa am crezut eu! Încăperea de cel mult șase pe șase, plus acoperiș, intrând acoperit și alee nu este gata nici acum. Are finanțare bugetată de la Primăria Reșița, o firmă agreată de protopopiat a făcut ceva dar, ca la canalizare, lucrarea stagnează. A dracului condiția de țăran!

Acum, noi țerovenii așteptăm. Unii ar spune, vezi bă că vin alegerile. Aiurea, noi nu existăm ca procent la alegeri. Așteptăm, așa cum aștepta azi vecinul meu să-și scoată soția moartă de cancer de la morgă, pentru a o duce la capela unui cimitir din oraș, pentru a o aduce mâine de la capela cimitirului din oraș pentru a o putea îngropa la cimitirul din Țerova. Sictir!

• Tweet
• Pin It