Despre mizerie

Uzual, mizeria este asociată vaselor nespălate, podelelor murdare, hainelor slinoase etc. Avem însă de a face și cu o mizerie morală. Care de perfidă ce este se manifestă persuasiv în din ce în ce mai multe segmente sociale.

O mare mizerie morală mi se pare atitudinea statului român față de consumul de droguri. Scriptic, sunt o grămadă de agenții ce se ocupă cu combaterea consumului și traficului de substanțe interzise. Faptic, tinerii mor în direct pe rețelele de socializare, urmare a unei supradoze.

O altă mizerie. În România este drastic restricționat traficul cu arme letale. Cu toții am fost martorii descoperirii unui adevărat arsenal la domiciliul unei persoane fizice ce mai pușca ceva revoluționari prin Congo dar căruia nu i-ar fi displăcut nici ceva iureș printre antigeorgești.

Alte mizerii? Muribunzi răsturnați pe holurile unităților de primiri urgențe. Părinți ce plătesc o școală paralelă, privată, pentru copiii din dotare în speranța unei accederi în sistemul superior de învățământ. Sentințe drepte răsturnate de sentințe strâmbe în forurile legislative superioarte. Bonus, sfânta prescripție a faptelor, urmare a tergiversărilor prin enșpele mii de termene viitoare date de instanțele judecătorești. Dosare ce se încheie cu NUP încă de la cercetarea milițienilor. Răsplata? Unii ar spune că există. Sub ce formă? Magistrat pensionat la puțin peste cincizeci de ani, cu pensie de vreo cinci mii de euro. Curat moral!

Dar, am plecat de la flagelul ce seceră vieți în România. Traficul și consumul de droguri. Ajungem în situații în care este de notorietate că anume indivizi, în anumite locații vând substanțe de risc. Toată lumea știe dar organele nu reacționează. Când se întâmplă tragedii pe bază de consum de droguri, se pornește o frenezie de a pune batista pe țambal. Avem un caz ce sfidează orice logică. Cel al accidentului de pe litoral. Cu tineri uciși de un șofer drogat. Dovezi clare, faptă clar încadrată în Codul Penal. Se tergiversează de, cred eu,  vreo doi ani. Și-atunci, când văd eu că drogangiul ăla nu pățește nimic, nu mă încurajezi tu, statule român să nu dau doi bani pe lupta ta antidrog?

Da dragilor, este o mare mizerie în jurul nostru. Nu zic nu, poate și prin felul nostru de a ne purta adăugăm un răhățel la marea mizerie. Dar, din nou ajungem la stat. Și ce avem noi de a alege din mizerabilii ce se vor președinte al actualului mizerabil stat? Teamă mi-e că un nou mizerabil.

• Tweet
• Pin It