Despre „Învăț și dezvăț”. Conferințele Dilema veche revin la Timișoara, la Universitatea de Vest

Între 2 și 4 noiembrie, de miercuri până vineri, Conferințele Dilema veche ajung pentru a doua oară la Timișoara. Conferențiarii invitați vor aborda o temă foarte actuală: „Învăț și dezvăț”. Vor avea loc câte două conferințe în fiecare zi de program, de la ora 18, iar intrarea este liberă. 

Conferențiarii ediției timișorene sunt scriitoarea Adriana Babeți, psihologul Daniel David, regizorul Felix Alexa, arhitectul Vlad Gaivoronschi, jurnalistul Sever Voinescu și profesorul de drept Valeriu Stoica.

Sever Voinescu, redactor-șef Dilema veche: „Trăim o vreme în care toți credem cu tărie că educația e esențială, că tot ce trăim, rău sau bun, este produsul educației noastre și că rezolvarea marilor noastre probleme depinde de educație. Ne năpustim asupra educației – fie ea instituționalizată sau nu – cu toată energia generată de imensele noastre frustrări care, adesea, capătă intensitatea nevrozei. Nemulțumiți continuu, ne oprim rar din reformarea educației doar ca să constatăm că nu e bine și să ne apucăm iarăși de o reformă. O vorbă veche și înțeleaptă, însă, spune că orice învăț are și dezvăț. Ce poate însemna asta? Că orice progres obținut în educație presupune eliminarea unui «balast» venit din educația trecută? Sau că nici un învăț nu e sigur, nu e ireversibil, fiind mereu amenințat de dezvăț? Dacă e așa, cine are datoria să te învețe și cine are datoria să te dezvețe – nu cumva învățul și dezvățul sunt două experiențe diferite ale vieții, chiar dacă proverbul le pune împreună? Se gândesc, oare, educatorii și la ceea ce dezvață în timp ce-i învață pe elevii lor? Dar părinții? Și, la urma urmei, vorba clișeului încetățenit în presa noastră, cine pierde și cine câștigă de pe urma învățului/dezvăț? Vom reflecta pe marginea acestor întrebări într-o serie de conferințe sub marca și, mai ales, în stilul «Dilema veche». Oameni competenți, din perspective diferite, încearcă mai ales să formuleze corect dilema și să îndrume gândirea răspunsului.”

Programul Conferințelor Dilema veche la UVT:

Miercuri, 2 noiembrie, ora 18.00

Adriana Babeți

„Seducția. Didactica nova?”

Comenius, socotit părintele pedagogiei moderne, a vorbit cel dintâi despre didactica nova, convins fiind că metoda este esențială unei bune pedagogii. De la el încoace, didactica s-a înnoit continuu, în ritm tot mai accelerat. Astăzi, vrem o educație care urmărește tot mai mult captarea afectivă a elevului pretinzând astfel pedagogiei să semene cu o operațiune de seducție. În joc – căci seducția este un fel de joc – intră nu doar personalitatea profesorului, nu doar talentul lui, ci și materia predată. Literatura este dintotdeauna o materie esențială în procesul educativ și, poate, cea mai pretabilă dintre disciplinele fundamentale unei seducții. Ce poate fi seducător în literatură dar și cât este de legitim să faci din literatură o veritabilă artă a seducției? Și cel mai important: ce folos aduce elevului să fie sedus de literatură?

Miercuri, 2 noiembrie, ora 19.20

Daniel David

„Noua educație în cadrul Revoluției 4.0+”

Evoluția civilizației umane a parcurs mai multe revoluții industriale, trecându-se prin mecanizare (1.0), electrificare, (2.0), digitizare (3.0) si conectivitate (4.0). Vom analiza modelele de educație în cadrul revoluției 4.0 și dincolo de ea, cu implicații pentru educația formală, non-formală și informală.

Joi, 3 noiembrie, ora 18.00

Felix Alexa

„Teatrul – o meserie care «se fură» sau care «te fură»?”

Se spune că profesiile artistice nu se pot învăța, ci «se fură» de la maeștri. Teatrul, mai ales. Se transmite arta teatrală de la o generație la alta sau fiecare generație își descoperă singură individualitatea, reinventând de fiecare dată arta? Pe de altă parte, în lumea de azi, capacitatea teatrului de a educa și forma este recunoscută și cultivată. Actorul și regizorul sunt obligați să se gândească (și) la efectul pedagogic al artei lor? Cum se învață o artă care este tot mai mult împinsă să învețe, la rândul, ei pe alții?

Joi, 3 noiembrie, ora 19.20

Vlad Gaivoronschi

„Mediu construit / peisaj arhitectural, certitudini și dileme”

Mediul construit ce-l definim ca peisaj arhitectural, dincolo de funcția sa protectivă, are caracter formativ, fapt descoperit de antropologi, filosofi, încercat de dictatori, de ideologi ai consumului etc.  Există o relație organică între felul în care ne simțim propria corporalitate și felul în care asimilăm și înțelegem peisajul proxim. Peisajul arhitectural îl trăim și ne influențează pe trei paliere împletite: ca siluetă, devenind memorabilă prin forme puternice (stratul tipologic), ca atmosferă ce ne îmbrățișează pe care o absorbim cu toate simțurile și ne identificăm cu ea (stratul morfologic) și ca univers spațial ce ne devine scenă de viață în care ne mișcăm, ne orientăm și percepem întreg ansamblul peisajului în mod dinamic.

Peisajul arhitectural este o oglindă grăitoare a aspirațiilor și eșecurilor noastre, reflectă în ultimă instanță respectul față de noi înșine.

Vineri, 4 noiembrie, ora 18.00

Sever Voinescu

„Ceea ce nu se poate învăța niciunde”

Plecăm mereu de la ideea că oamenii sunt produsul educației lor; că tot ceea ce fac, bun sau rău, au învățat de undeva. Chiar așa să fie? E dificil să spui câte reforme ale educației au avut loc în România în ultimii 30 de ani. Dar v-ați gândit că această bâjbâială ar putea să nu fie neapărat imputabilă politicienilor noștri? Poate că întreaga lume liberă a ajuns într-un moment în care nu mai știe bine cum să-și formeze viitorul. Poate că actuala vârstă a civilizației euro-atlantice presupune o veritabilă criză a educației. Poate că viitorul ne scapă din mână tocmai acum, când credem că îl putem administra mai bine.

Vineri, 4 noiembrie, ora 19.20

Valeriu Stoica

„Pedagogia juridică între învăț și dezvăț”

Ordinea cetății, alcătuirea ei politică și civică, structura instituțională, libertatea, siguranța și prosperitatea depind, în bună măsură, de cetățeni și de profesioniștii dreptului.  O comunitate nu se poate organiza potrivit valorilor și principiilor democrației constituționale și ale capitalismului fără buni cetățeni și fără o puternică, onestă și competentă categorie de profesioniști ai dreptului. Într-o asemenea comunitate este nevoie nu numai de educație juridică, ci și de pedagogie juridică.  Veșmântul culturii libertății este cultura juridică. De cât învăț și de cât dezvăț este nevoie pentru trăinicia  și eficiența culturii juridice a libertății ?

Conferințele Dilema veche sunt un proiect inițiat de Grupul pentru Management și Mediere Culturală (GMMC) și organizat împreună cu revista Dilema veche.

• Tweet
• Pin It