Despre bulion, zacuscă și politică

Nea Nicu Ciuca n-a fost niciunde plecat în vara asta de acasă, cu excepția drumului făcut în America, când nu putea lipsi de la briefingul NATO. Ar fi vrut să meargă la Techirghiol la câteva ședințe cu nămol, că îl cam dor genunchii în ultimul timp, dar s-a trezit prea târziu, biletele prin sindicat se epuizaseră, cele rămase erau prea scumpe pentru un pensionar (normal, din moment ce ne aflăm în plin sezon).

S-ar fi mulțumit și cu Covasna sau Sovata, pentru aerul curat, plimbările ozonificate, pentru gulaș, kurtos kalacs și pozele cu ursul împăiat. Până la urmă a rămas acasă. Și nu fără folos. A dat o mână de ajutor soției la preparatul bulionului și a zacuștii. Să taie ceapa, s-o călească, să adauge gogoșarul și în final roșiile și să mestece, la foc mic, să nu se prindă maglavaisul de fundul cratiței. Ba, într-o zi, a făcut dulceață de caise, și tot așa, le-a despicat în două, a pus zahăr pe ele și a tot mestecat în cratiță până i s-a urât. Sigur, nu e ușor să stai în picioare și să tot mesteci în cratiță, la 40 de grade Celsius, dar când țara pe care o conduci e în vacanță, faci și din astea, vorba lu’ Gogu, că nu-ți pică coroana.

Într-o zi pe când mesteca cu lingura în cratiță cineva i-a sunat la ușă. A deschis soția.

– Cine e? a întrebat Bunelu curios.

– Nu știu. O blondă tunsă scurt, care nu s-a prezentat.

– Și ce vrea?
– A zis că vrea să vorbească cu tine.

Și-a șters mâinile de șorțul, primit de un chef la cuțite, și a mers să vadă cine îl căuta. În prag, Cosette Chichirău, președinta marelui partdid CURAJ.

– O, ce surpriză, a exclamat Bunelu. O femeie atât de încântătoare, la mine la ușă!

Madame venise la sugestia lansată de Bunel în spațiul public de a constitui polul de dreapta în politică.

– Și crezi, madame Cosette, că reușim? Că eu, sincer, m-am săturat de miștourile lu Marcelu, toată ziua, bună ziua să râdă de mine și de partid.

– O, dragul meu prieten, cu siguranță că vom fi peste PSD după alegerile din iarnă.

– Pe ce te bazezi, Cosette, vorba lu’ Moromete din filmul lu’ Stere Gulea.

– Pe ce? Pe procentele din sondajele care vor crește din momentul în care nu va mai fi Pieleanu să tragă cu PSD. La cele 30 ale matale se vor adăuga cele ale USR, apoi procentul ăla și jumătate de la Forța Dreptei, alea două ale PMP-ului. Vin și ăia de la REPER cu două, trei procente. Vorbesc și cu ungurii și imposibil să nu fie de acord. Ce zici?

Bunelu tace. Pare să socotească în gând și pe degete. Ceva nu-i ieșea la socoteală.

– Ce să zic, Cosette, logica ta e bună, dar după aritmetica mea ne-ar mai lipsi un procent să fim siguri de victorie. De unde îl scoatem?

– Vai, cum am omis, don Nicu. Păi cu procentul ăla venim noi, cei de la CURAJ. Acum suntem cotați la 0,5%, dar până la alegeri se umflă tărâța în noi și ne ducem la cel puțin 1%.

Bunelu, înseninat la față.

– Așa mai merge, exclamă fericit Bunelu. Apoi, cu jumătate de gură:

– Dar ce-o să zică Marcelu când va afla de la televizor cu ce mă ocup eu?

– Bă, nea Nicule. Ce dracu, ești om în toată firea și te porți ca un copil: „că ce-o să zică Marcelu.” Decât să te gândești la tâmpenii de astea, mai bine dă-mi rețeta de zacuscă, că m-a înnebunit mirosul ăsta!

• Tweet
• Pin It