Despre alegeri posibile și imposibile

Încep cu cele imposibile, urmare a unei idioțenii ce am văzut-o astăzi pe rețelele de socializare. Cică, ne-am fi întors în urmă cu 35 de ani: frig, foame și teamă. Numai că, atunci era președinte Ceaușescu, care își iubea țara! Măi oameni buni, nu profitați de neștiința ce o au generațiile tinere despre acele vremuri. Chiar aveți cu toții demență senilă? Cum puteți compara vremurile de atunci cu cele de acum? Da, aveți dreptate pe undeva. Putorile de atunci sufereau solidar cu cei utili societății, în sărăcie. Acum, doar putorile suferă. E greu să nu poți ieși din stadiul de putoare sau de condamnat al blestematului de să ni se dea. Să ajung și la alegeri. Ce aveați de ales pe listele electorale?

Aceiași membri ai partidului comunist, același conducător unic. Aveați posibilitatea să vă propuneți pe dumneavoastră sau pe un oarecare alt prieten sau cunoștință pe listele electorale? Vă răspund ca la radio Erevan: puteați dar, ați fi votat la o secție de votare gen latrină amenajată la canalul Dunăre-Marea Neagră. Așadar, înainte de 1989 au fost alegerile imposibile. Comuniștii își puneau cățelușii pe listele de consilii locale și județene, pe cele ale Marii Adunări Naționale. Cât despre președinte, candida ,,iubitorul de țară” Ceaușescu cu el însuși. Veneau trepădușii cu urnele mobile și ștampilai până și din privata din fundul curții pentru realizarea procentului de sută la sută. Alegeri imposibile, ziceam. Acum, ai acces la alegeri posibile. Oricine putea în anii 90 să candideze, la orice îi trecea prin minte. Lucrurile s-au mai așezat și candidaturile s-au restrâns la un număr rezonabil. Scriu în continuare despre alegerile președențiale. Avem un număr de candidați anunțați. Ciolacu, Ciucă, Șoșoacă, Simion, Lasconi, Geoană. Poate mai apar și alții, oi fi uitat eu vreunul. Dar, în mintea mea, cam ăștia sunt. Nu neapărat de luat în seamă toți, dar cu excepția lui Geoană au partide parlamentare în spate.

Despre fiecare dintre ei, dar absolut despre fiecare, au apărut recenzii de la negative până la imprecații. Firul comun: au furat din banii țării, ei direct sau prin neamuri; și-au măsluit diplomele de studii; clamează lupta anticorupție în timp ce ei au procedat la acte de corupție etc. Este plină media de „dezvăluiri” dar și de laudațio. În funcție de cine este fiecare media plătită. Era să spun că acestea sunt alegerile posibile. Dar, dintr-un cu totul alt motiv decât precedentele, parcă și acestea par a fi imposibile. Închei parafrazând o reclamă ce o tot aud pe la radio. Pentru o bună sănătate electorală, electori dar mai ales candidați, spălați-vă pe dinți de două ori pe zi.

• Tweet
• Pin It