Desene însângerate

După întâmplările sinistre din Spania, Anglia şi Italia, terorismul, care a murit, dar nu se predă, a pătruns în Franţa. Adică mai aproape de noi. Dacă atacurile teroriste a tot felul de scrântiţi la cap vizau mari colectivităţi, de data asta au ales desenul satiric. Caricatura. Nu, n-au bombardat cu bombe şi împuşcături având ca obiect caricaturi, ci au ţintit chiar caricatura. Nişte desene care cel mult ne amuză, dar nu omoară pe nimeni. În plus, victime colaterale, caricaturiştii care le-au produs, că, nu-i aşa, nu se desenează singure. În fine, e vorba de atacul armat asupra unei reviste franceze, Desenele lui Charlie, singura de acest format din Europa şi asupra dsenatorilor săi. Nu a fost o glumă. Au murit redactori, poliţişti, angajaţi ai ziarului, lovitură mortală actului artistic cunoscut aici ca desen satiric. Acest act nefiresc şi criminal a stârnit furia autorităţilor franceze, a opiniei publice mondiale, a desenatorilor în general. A început o goană nebună pentru prinderea autorilor atacului. S-a ştiut de la început că au fost două persoane, pe care jandarmeria franceză le-a identificat, pentru că, proşti ca toţi teroriştii, unul dintre ei şi-a uitat buletinul în maşina furată şi abandonată, găsită repede de poliţia franceză. Cei doi fraţi tuciurii, de origine arabă, au strigat în momentul atacului, după moda teroriştilor, ceva cu Alah e mare. Prinderea lor e o chestiune de ore. Ce aveau nebunii ăştia cu un biet ziar şi nişte biete desene? Se considerau jigniţi pentru că săptămânalul a publicat desene care aveau ca motiv religia islamică, pentru că era ironizat Mohamed. Aşa cum altă dată era luat în vizor catolicismul, religia fundamentală din Franţa. Prin uciderea caricaturiştilor, se pare că ziarul nu va mai putea apărea. Dar suntem siguri că alţii le vor lua locul, mai talentaţi, mai aprigi. Libertatea de exprimare nu poate fi îngrădită, mai ales în Franţa, de nişte idioţi care pun mâna pe o puşcă. Şi ai noştri au luat atitudine. Şi-au arătat solidaritatea cu poporul francez, cu familiile victimelor şi au semnat în cartea de condoleanţe de la ambasada franceză. Şi procurorul general a avut ceva de spus: Trebuie să ne preocupe prevenirea unor astfel de situaţii. Dar ne lipsesc instrumentele necesare. A repetat de vreo zece ori instrumentele astea necesare, dându-ne de înţeles că suntem în pielea goală. Oricând pot năvăli peste noi tembeli de-ăştia, să ne împuşte internetul. De unde să luăm instrumentele astea necesare? Domnul procuror general a lăsat să se înţeleagă că din legi. Cine să le facă, dacă domnul Zgonea e plecat?

• Tweet
• Pin It