De unde, Gogule, de unde?

V-ați întrebat vreodată cum trăiau oamenii în urmă cu patru-cinci sute de ani? De exemplu, ce făceau supușii lu’ Ștefan cel Mare în timpul lor liber? Că pe vremea aia nu erau nici Cablu TV, nici Facebook, nici Twitter sau Tik Tok, nici cluburi de noapte. Cu atât mai puțin bordeluri unde să-și piardă timpul. Poate, pe ici, pe colo, să fi existat tulnicărese care suiau câte o obcină bucovnineană și transmiteau, codificat, cine știe ce mesaje domnești.

Altfel, ce să fi făcut megieșii în iernile alea geroase? Bine, poate se adunau la câte unul seara, unde mai trăgeau la măsea o cană, două cu vin, mai povesteau una, alta, stați liniștiți, nimic despre dronele rusești căzute în cetățile de la gurile Dunării ori despre suveraniștii de astăzi. Își iubeau și ei țara, nimic de zis, dar nu ca să se dea cu ăia de pe Tik Tok. Se adunau, mai ascultau o minciună, că altceva ce să fi făcut? Că pe vremea aia nu se inventaseră babaroasele, păcănelele și nici șepticul sau pokerul. Sau în zilele de vară în care nu erau plecați să se bată cu turcii? Să se fi dus la mare în concediu? Să fim serioși. Câți dintre ei auziseră de Pontus Euxinus? Și dacă ar fi auzit, ce să fi făcut ei acolo, că în timpurile alea nu erau nici agenții de turism, nici Mamaia de astăzi, nici nămolul de Techirghiol pentru reumatism, nici taberele pentru moldovenii cei micuți de la Năvodari și Costinești. Și atunci? Păi, și atunci, dacă le era cald, se aruncau în Prut, în Siret, în Ozana cea frumos curgătoare sau se duceau după casă și se îmbăiau la covată. Fără să scoată o para de la chimir, până se răcoreau.

Și oamenii erau chiar fericiți. Și ar fi fost și mai fericiți dacă n-ar fi existat atâtea bătălii cu turcii, cu tătarii, cu polonezii, cu muntenii. 43 de lupte duse de Ștefan cel Mare, cu un golaveraj pozitiv, cum n-a mai avut un alt domnitor de Liga 1.

Că nu știau să scrie și să citească? Păi la ce le-ar fi folosit? Cărți nu erau, ziare nici atât, Eminescu nu se născuse, Pro TV ar fi fost din alt film. Ce le păsa lor ce se întâmpla în lume? Că domnitorul lăsa sămânța pe unde trecea (și trecea des, nu glumă), că ăla se cuplase cu aia sau că Moldova nu era primită în Schengen, NATO sau UE. Pentru Vasilică și Maricica important era să fi avut un pumn de făină pentru o ’măliguță, o văcuță pentru o cofă cu lapte, o scrofiță în coteț,  olecuță de rachiu și vin. Copchii? Fără număr, fără număr, ca să ducă obiceiul și tradiția neamului moldovenesc până hăt departe.

Păi nu era mai bine și nu se trăia mai sănătos pe vremea aceea? Fără E-uri, fără coloranți, fără teama că Botoșani va retrograda în Liga a II-a și fără griji pentru ziua de mâine? Eu zic că, da, dar de unde să scoatem noi acum un Ștefan cel Mare și sfânt? Ei, aici e aici! De unde, Gogule, de unde?

• Tweet
• Pin It