De două zile Gogu nu mai vorbește cu mine. Mai precis, de la sfârșitul săptămânii când, ca tot omul, s-a dus și el la Ziua Recoltei. Și tot plimbându-se printre tarabe, i s-a făcut poftă de mici că, știți cum e vorba aia din bătrâni, dacă te duci la sărbătoare ca asta și nu halești măcar doi mici și nu bei un țap cu bere, mai bine stai acasă. Așa și cu Gogu care, pentru doi mici, o linguriță de muștar și două felii de pâine a plătit 14 lei. Să fiu corect, pe lângă cele enumerate mai sus, în prețul cu amănuntul au intrat și două scobitori și un șervețel.
– Bă, nene, tu înțelegi că am dat 7 lei pe un mic? Șa-pte lei! Unii zic că au dat și 10 lei pe mic, bată-i cucu’ să-i bată de hoți ce sunt ei!
M-au amuzat vorbele lui:
– Păi tu cât ai fi vrut, Gogule, să dai pe un mic?
Mi-a aruncat o privire ucigașă.
– Tu ții cu tâlharii ăștia care jupoaie pielea de pe noi? Bă, 7 lei pe un mic? Că nici la bufetul Parlamentului, unde mănâncă toți domnii cu capul mare, nu e atât de scump. Ascultă ce-ți spun, dacă mai punem încă 7 lei și treceam drumul la prăvălie cumpăram un kil de carne de mici.
– Bine, bă, Gogule, eu te înțeleg, stăteai acasă, îi făceai în tigaie și umpleai și blocul de fum. Dar așa, cine o fost ca tine de fudul și de invidiat de toate senioarele care treceau pe acolo și-și dădeau coate: „Uite, soro, și la ăsta, bagă în el mici și bere, de zici că e milionar. Apăi, să nu se mai plângă că are pensie mică.”
– Da, bere la 10 lei paharul.
– Ești culmea Gogule. Servit la botu’ calului, cu muzicanții lângă tine și tot nemulțumit ești.
– Da, bă, nemulțumit, că m-o pus dracu să-mi cumpăr și o porție de hamsii, lângă una de cartofi. Luna asta nu mai mănânc nimic. Auzi, bă, nene, la ei, 12 lei suta de grame de hamsie și 7 porția de cartofi pai. Bă, or înnebunit și nimeni nu-i trage de mânecă, să le bată obrazul.
L-am încurajat cu un zâmbet și cu un îndemn prietenesc:
– Anul viitor, dacă ești sănătos, nu mai cumperi nici una, nici alta, ci doar te plimbi prin dreptul grătarelor până te saturi de mirosul de burgări, mici și hamsii.
După câteva clipe de cugetare, lu’ Gogu, parcă îi vine mintea la loc:
– Bă, nene, chiar de știu că până atunci pun de-o parte tot mărunțișul ce-l primesc de la cumpărături, de ei tot nu mă las, oricât de scumpi s-or făcea până atunci că, vorba aia, nu te poți duce la o sărbătoare ca asta fără să halești un mic sau o coadă de hamsie.