De la modă la (de) formă

În ce altceva să se îmbrace un text informativ (publicistic, dac-ar fi să-i zicem mai academico-știinţific) dacă nu în cuvinte care mai de care, alese atent, sub lupa făuritorului de rânduri care vrea să ne transmită un mesaj clar, concis și corect? Sunt doar câteva dintre caracteristicile pe care le arhivează, în mod tradițional, un text informativ. Cuvântul îmbracă textul, la fel cum haina îmbracă omul și cromatica bucură ochiul. Puterea cuvântului sparge gheața dintre text și cititor, indiferent dacă vorbim despre o pagină de literatură sau de ziar clasic sau neclasic.

Povestea substantivelor din limba română este veche și totuși nouă. Dinamica limbii ne obligă să gândim de două ori înainte să dăm glas unui cuvânt și să controlăm tot de atâtea ori condeiul înainte de a apăsa „Enter”.

Primul exemplu sesizat pare să creeze haos în logica frazei și să provoace o întrerupere în ordinea cuvintelor. În mod normal, topica limbii române impune pe primul loc substantivul urmat de adjectiv: „inspecție riguroasă/inspecției riguroase”, dar – după cum bine știm – stilistica ne permite să jonglăm și să apară adjectivul pe loc fruntaș: „riguroasa inspecție/(unei) riguroase inspecții”, plus sau minus determinanții aferenți. Prin urmare, după cum dictează declinarea în această situație, structura corectă este „unei riguroase inspecții”. Scăpare, neatenție, reformulare fără readaptare… numa’ bine c-avem și noi material didactic! Totuși, forme greșite de genitiv găsim la fiecare frunzărire de ziar, *femeiei (în loc de femeii) e doar una dintre ele.

Sărim câteva rânduri mai jos și întâlnim forma eronată a termenului din latină, „curiculum” (sic!), cuvânt întâlnit și cunoscut în special din alăturarea latinească „curriculum vitae”, devenită un clișeu internațional cu sensul de „cursul vieții/biografie”. Pentru a alunga nesiguranța, consultăm un dicționar: CURRÍCULUM VÍTAE loc. Scurtă autobiografie (scrisă) care cuprinde date referitoare la studii, pregătirea profesională, carieră și situația familială; CV. [Pr.: vite] – Loc. lat. Contextual, „curriculum britanic” face apel la programa din învățământul britanic, un act oficial care dirijează organizarea conținuturilor didactice. Prin urmare, și fără prea multă bătaie de cap, dublarea literei r face parte din preluarea exactă a expresiei latinești. Cu Titu Maiorescu în minte și implicarea profundă pentru adaptarea alfabetului latinesc în tandem cu principiul fonetic, nu trebuie să uităm că aceste expresii latinești își păstrează încă forma originară și originală. Putem aminti, pentru a întări ideea, și alte structuri, la fel de latinești și de neschimbate: ad litteram, grosso modo, carpe diem.

Într-o lume relativă

Ce-a făcut şi-a desfăcut

Eminescu-i remușcarea

Dorului de absolut

Dacă unu şi cu unu

Nu mai vor să facă doi

Eminescu este chipul

Infinitului din noi

(Păunescu)

Și, fără tăgadă, dorul de scris și de deschis dicționare!

A(stă)zi am scris la două tastaturi, la două mâini, Mădălina Motoșan având inițiativa, imaginea, imaginația și întâietatea. Eu, Em. Căpălnășan, adaug literele frumosului poetic și pun de-un final nostalgic.

• Tweet
• Pin It