De la Filarmonica „Banatul”, la Opera Națională din Timișoara. Drumul muzical al Anei Maria Stănoia

Artist liric consacrat, a făcut parte din cor timp de paisprezece ani. Apoi, pentru că și-a dorit foarte mult să-și împlinească din căutările sale profesionale, s-a îndreptat către Opera Națională timișoreană.

Cu alte cuvinte, a reușit să treacă de examene dificile, certificându-și astfel valoarea. Pentru că  Ana Maria Stănoia este suma tuturor emoțiilor sale duse la rang de artă prin asumare, conștientizare, responsabilizare și trăire. E artistul care „arde” pentru fiecare rol al său, pentru fiecare prezență pe scenă, pentru fiecare înfățișare în fața publicului.

„N-am ales eu, mi se pare că drumul acesta m-a ales pe mine. Se știe că sunt șanse limitate să urmezi o carieră în domeniul pentru care te-ai pregătit, adică să lucrezi la Operă sau la Filarmonică. Sunt puține locuri, apoi și pregătirea e extrem de dificilă. Eu am fost o norocoasă fiindcă din anul III de facultate am reușit la audiții, fiind angajată pe post, ca membră în cor, la Filarmonică. E foarte multă muncă în spate și sunt tare mândră că tot ceea ce am realizat, simt că a venit așa, ca o răsplată pentru efortul depus de-a lungul anilor. Bine, în timp, am mai încercat la Operă, fiindcă eu asta mi-am dorit. Sunt o fire energică, foarte activă, îmi place mișcarea, spectacolul, îmi place teatrul. Sincer, mi-a fost cam greu să stau cuminte cu partitura în mână, la Filarmonică”.

Ana Maria Stănoia, mărturisește că în prezent traversează o perioadă tare aglomerată profesional, cu numeroase repetiții, pregătiri ale unor spectacole de anvergură. De pildă s-a bucurat de un răsunător succes la public opereta „Văduva veselă” de Franz Lehart, în regia și coregrafia lui Răzvan Mazilu, (acolo unde interpretează rolul personajului Prascovia), astfel încât reprezentația va fi reluată în programul lunii noiembrie. Tot pe scena Operei Naționale timișorene, Ana Maria Stănoia, joacă rolul vrăjitoarei Zug-zeg din Musicalul „Micuța Dorothy”, pe muzica lui Marius Țeicu, dar și al vrăjitoarei din basmul „Hansel și Grettel”, de Engelbert Humperdink.

În sală, printre spectatori se află uneori și cei dragi. „Soțul meu vine la spectacole, îi place foarte mult. Preferă opereta, fiindcă la operă e mai multă dramă și e mai greu de înțeles, pe când la operetă e mai multă bună-dispoziție, dans. Iar la spectacolele pentru copii, îi luam și pe cei mici pentru ca să înțeleagă ce presupune munca mea. Sigur că sunt încântați să o vadă pe mama pe scenă, cunosc repertoriul, știu deja ce se întâmplă în actul următor. Și acasă sunt tare înțelegători atunci când repet sau fac vocalize. Ca program, da, sunt tare aglomerată, mai greu e când trebuie să plec în turneu, așa cum s-a întâmplat în trecut când am fost cu Opera la Amsterdam. Uneori, se mai activează și bunicii de la Reșița. Cu doi copii mici e un pic mai dificil.”

Muzica moștenire din familie

A studiat pianul de mică, de la vârsta de 8 ani, la Școala Populară de Arte și Meserii din Reșița, sub îndrumarea profesoarei Lucia Ghilea. Dar, aproape de suflet i-au rămas și profesorii de muzică Beatrice Csekme Mihăilescu și Cornel Todea, de la Liceul de Artă din Reșița. Aplecarea către arta sunetului i-a fost transmisă de tatăl său, Răfăilă Vincu, mare iubitor de folclor, cunoscut de către comunitatea artistică drept interpret vocal și instrumentist.

„Da, și mie mi-ar fi plăcut să cânt muzică populară, nu zic nu, doar că la vremea aceea nu știam ce înseamnă asta. Apoi, când am crescut și l-am văzut pe tata, am conștientizat cât e de obositor și de greu. Oricum, eu am ales să studiez canto la liceu și odată ce am dat de muzica clasică, m-am îndrăgostit de acest gen muzical și nu m-a mai atras folclorul. Trebuie să spun ce mare bucurie și surpriză a fost faptul că am intrat prima la Facultatea de Muzică din Timișoara. Asta se întâmpla în anul 2005…”

Romanța – marea dragoste

Din diversitatea de genuri muzicale interpretative, reșițeanca stabilită la Timișoara, s-a apropiat și de romanță, iar prezența sa la festivaluri și concursuri nu a rămas nerăsplătită, primind astfel, de-a lungul anilor, diverse premii și distincții.

„În anul 2017 am descoperit romanța și m-am îndrăgostit de acest gen muzical. În același an, am fost prezentă la Festivalul «Nicolae Florei», organizat la Bocșa, unde am câștigat premiul II, iar în anul următor, am ocupat locul I. Pe urmă, în 2019, s-a organizat Festivalul «Roze pe Bega» la Timișoara, unde am luat din nou, premiul I. Atunci, chiar a fost o mare surpriză pentru mine având în vedere interpreții valoroși care au participat. În anul pandemic, am participat la «Crizantema de aur», unde am câștigat premiul «Ioana Radu», iar în anul următor, chiar dacă la festival eu nu am obținut nimic, a fost premiat profesorul meu de armonie, Horia Făgărășanu, care a primit Trofeul Festivalului de romanțe.”

Astfel s-a întâmplat și anul acesta, la cea de-a 57-a ediție a tradiționalului Festival de la Târgoviște, unde Ana Maria Stănoia a interpretat piesa câștigătoare. Profesorul Horia Făgărășanu, autorul melodiei „Iubirea mea e o romanță”, pe versuri de Mirela Butacu, a fost din nou răsplătit de juriu, cu cel mai merituos premiu al Festivalului Național de Interpretare și Creație a Romanței „Crizantema de Aur”, primind și o valoroasă diplomă din partea Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România.

Viața de artist – muncă pentru performanță

Din dragoste pentru muzică, Ana Maria Stănoia, alături de colegi de facultate a înființat Asociația „Fascinația Sunentului”, cu scopul de a organiza spectacole pentru copii, la invitația unor școli, grădinițe, cămine culturale. „Am fost până la Gura Humorului, în tabăra de copii de la Năvodari, în diverse localități urbane, Sighișoara, Arad, București, unde am avut reprezentații, dar am pătruns și în zone rurale, mai puțin accesibile. Pot să spun că acolo am avut cea mai mare satisfacție. Și asta pentru că eram primiți cu mare bucurie, copiii savurau fiecare moment al spectacolului și plecam bucuroși de reușită. Am fost și la Reșița în trecut, la Librăria Semn de Carte, unde am susținut evenimente muzicale pentru copii, apreciate de cei prezenți. Mă gândesc să facem cumva să reluăm această activitate care ne împlinește pe toți.”

Iar la capitolul alte dorințe, includem…muzica. „Mereu mi-am dorit mai mult, am fost la audiții în multe locuri, și în străinătate, la Paris, la Barcelona, pentru cor, dar este foarte greu. Am fost peste 200 de candidați și nu e vorba că nu ești bun, ci probabil nu corespunzi unui anumit tip de voce care se caută. Acolo trebuie să sune cumva tot compartimentul de cor. De asta e nivelul așa de ridicat. Sigur că mi-aș mai dori multe alte proiecte muzicale, dar deocamdată pentru mine, prioritară e familia. Din totdeauna mi-am dorit o familie, știam că în familie îți găsești liniștea. Viața de artist e extrem de complicată, ești fericit pe scenă, primești aplauze, dar când te întorci acasă trebuie să găsești lângă tine un partener care să poată duce viața asta. Așa că deocamdată cea mai importantă este investiția în copii. Și mă bucur că am transmis plăcerea pentru muzică și pasiunea pentru instrument și băieților mei. Cel mare, a început deja studiul pianului, cel mic, urmează…În ce mă privește, nu mi se pare nimic greu din ceea ce fac, mă duc cu drag la lucru și lucrez cu pasiune și dăruire. Mă simt binecuvântată din acest punct de vedere și sunt recunoscătoare pentru tot!”

 

• Tweet
• Pin It