O tăietură de câțiva milimetri poate afecta mobilitatea unui deget. Dar și o amorțeală ignorată luni întregi sau un deget care începe să se blocheze pot ajunge să limiteze gesturi pe care le facem fără să ne gândim. Chirurgia mâinii se ocupă atât de consecințele accidentelor, cât și de afecțiunile care se instalează treptat și afectează funcționalitatea mâinii. Este una dintre principalele direcții ale chirurgiei plastice și reconstructive, specialitate disponibilă acum și la Spitalul Regina Maria Timișoara, odată cu venirea dr. Alexandru Pesecan, medic specialist Chirurgie plastica – microchirurgie reconstructive, revenit în România după experiența profesională acumulată în Germania.
Nu ne gândim prea des la cât de mult depindem de mâinile noastre. Le folosim pentru aproape orice, de la gesturi care necesită precizie până la activități pe care le facem automat. Abia atunci când apare o problemă înțelegem cât de mult contează să putem îndoi un deget, să ținem un obiect sau să simțim ceea ce atingem.
Pentru dr. Alexandru Pesecan, recuperarea acestor funcții reprezintă unul dintre obiectivele esențiale ale practicii sale medicale. După experiența profesională acumulată în Germania, medicul a ales să revină în orașul natal, la Timișoara, orașul în care s-a format profesional.
Experiența din Germania i-a oferit contactul cu un sistem medical în care chirurgia mâinii beneficiază de o pregătire suplimentară dedicată și de o recunoaștere distinctă. În România, domeniul se află încă la intersecția mai multor specialități, de la chirurgia plastică la ortopedie și chirurgie vasculară.
Odată cu alăturarea sa echipei Spitalului Regina Maria Timișoara, chirurgia plastică și microchirurgia reconstructivă completează specialitățile medicale disponibile în spital, adresându-se atât pacienților cu traumatisme, leziuni ale structurilor mâinii sau afecțiuni cronice care îi pot limita funcționalitatea, cât și pacientelor care au nevoie de reconstrucție mamară în urma unei mastectomii, ca parte a tratamentului oncologic.
„Chirurgia reconstructivă este o ramură a chirurgiei plastice care se ocupă cu refacerea unor defecte sau repararea unor structuri ale corpului afectate în urma unor traumatisme, accidente, arsuri, malformații congenitale sau intervenții chirurgicale. Practic, încercăm să redăm pacientului ceea ce a pierdut, fie că vorbim despre funcția unei mâini, despre acoperirea unui defect de piele sau despre reconstrucția unui sân după mastectomie”, explică dr. Alexandru Pesecan.

Dr. Alexandru Pesecan
Una dintre cele mai frecvente greșeli după un accident este să judecăm gravitatea rănii după dimensiunea ei. Dacă tăietura este mică, sângerarea s-a oprit și durerea a început să treacă, presupunem că nu este nimic serios.
Dar mâna este una dintre cele mai complexe structuri ale corpului. Într-un spațiu foarte mic se află tendoane, nervi, vase de sânge, oase și articulații care trebuie să funcționeze împreună pentru a permite mișcări precise.
„Uneori, o tăietură de numai câțiva milimetri la nivelul unui deget poate ascunde o leziune mult mai importantă decât ne-am imagina. O tăietură aparent banală poate secționa parțial sau complet un tendon, iar pacientul să nu mai poată îndoi sau întinde normal degetul. Dacă este lezat un nerv, pot apărea amorțeala sau pierderea sensibilității”, explică medicul.
În chirurgia mâinii, timpul contează. Nu fiecare tăietură reprezintă o urgență chirurgicală, dar suspiciunea unei leziuni profunde necesită evaluare medicală fără întârziere. Amorțeala, imposibilitatea de a mișca normal un deget, modificarea culorii acestuia sau sângerarea persistentă sunt semnale de alarmă.
„Este mult mai simplu să tratăm corect o leziune identificată de la început decât să încercăm să reparăm ulterior consecințele unei leziuni trecute cu vederea. La nivelul mâinii, dimensiunea tăieturii nu reflectă întotdeauna gravitatea leziunii”, atrage atenția dr. Pesecan.
În funcție de gravitatea traumatismului, intervențiile pot presupune repararea tendoanelor, reconstrucția nervilor, refacerea vaselor de sânge sau acoperirea unor defecte de țesut. Unele dintre acestea necesită tehnici de microchirurgie, care permit intervenții asupra unor structuri anatomice de dimensiuni foarte mici.
Pentru pacient, însă, rezultatul nu se măsoară în complexitatea tehnicii chirurgicale, ci în lucrurile pe care va putea să le facă din nou.
Există și o altă categorie de afecțiuni ale mâinii care pot afecta la fel de mult viața de zi cu zi. O mână care amorțește în timpul nopții. Un deget care se blochează atunci când încercăm să îl îndoim. O durere persistentă la baza degetului mare sau o scădere treptată a forței de prindere.
Sunt simptome pe care mulți oameni le pun pe seama vârstei, a oboselii sau a activităților repetitive și cu care ajung să se obișnuiască. În spatele lor se pot afla însă afecțiuni care necesită evaluare și tratament specializat.
Una dintre cele mai cunoscute este sindromul de tunel carpian, care apare atunci când nervul median este comprimat la nivelul încheieturii mâinii. Poate provoca furnicături, amorțeală, dureri nocturne și, în stadii avansate, slăbiciune musculară.
Alte afecțiuni sunt degetul în resort, în care mișcarea unui deget devine sacadată sau acesta se blochează, boala Dupuytren, care poate determina îndoirea progresivă a degetelor spre palmă, sau artroza articulațiilor mâinii, care poate afecta mobilitatea și forța de prindere.
Spre deosebire de un accident, unde momentul apariției problemei este evident, în aceste situații limitările se instalează progresiv. Pacienții încep să evite anumite mișcări, să folosească mai mult cealaltă mână sau să renunțe la activități care înainte nu le puneau probleme.
Tratamentul nu înseamnă automat intervenție chirurgicală. În funcție de diagnostic și de stadiul afecțiunii, pot fi recomandate orteze, tratament medicamentos, infiltrații sau recuperare medicală. Atunci când aceste măsuri nu sunt suficiente ori există o afectare funcțională importantă, poate fi necesară intervenția chirurgicală.
Indiferent dacă problema apare brusc, în urma unui accident, sau se dezvoltă în timp, obiectivul rămâne același: păstrarea sau recuperarea funcției mâinii și prevenirea unor limitări care pot deveni permanente.
Chirurgia reconstructivă are un rol important și în tratamentul pacientelor care au trecut printr-o mastectomie. Pentru unele femei, reconstrucția sânului reprezintă o etapă importantă în recuperarea fizică și emoțională după cancer.
La Spitalul Regina Maria Timișoara, abordarea multidisciplinară a cancerului de sân include Tumor Board-ul, cadrul în care specialiști din mai multe discipline analizează cazurile oncologice și stabilesc împreună strategia terapeutică potrivită.
Chirurgul implicat în tratamentul patologiei mamare, oncologul, radioterapeutul și ceilalți specialiști contribuie la construirea unui plan medical în care prioritatea rămâne tratarea cancerului. Posibilitățile de reconstrucție pot fi analizate în relație cu acest plan, astfel încât intervențiile să fie corect coordonate.
„Ideal ar fi ca pacienta să discute despre posibilitățile reconstrucției încă din momentul în care este diagnosticată cu cancer mamar și se stabilește planul de tratament. Un aspect foarte important este colaborarea dintre chirurgul oncolog, chirurgul plastician, oncolog și radioterapeut. Decizia ar trebui luată împreună, astfel încât reconstrucția sânului să nu compromită în niciun fel tratamentul oncologic”, explică dr. Alexandru Pesecan.
Reconstrucția poate fi realizată în aceeași intervenție cu mastectomia sau într-o etapă ulterioară. Alegerea depinde de mai mulți factori, inclusiv de tratamentele oncologice necesare, anatomia pacientei și preferințele acesteia.

Dr. George Toth, medic specialist obstetrică – ginecologie Spitalul Regina Maria Timișoara, explică importanța colaborării multidisciplinare:
„În tratamentul cancerului de sân, nu putem privi intervenția chirurgicală separat de întregul parcurs al pacientei. În Tumor Board analizăm fiecare caz împreună, din perspectiva specialităților implicate, pentru a stabili cea mai potrivită strategie de tratament. Posibilitatea de a integra și chirurgia reconstructivă în această discuție este importantă, pentru că ne permite să avem în vedere, încă de la început, nu doar tratamentul bolii, ci și recuperarea și calitatea vieții pacientei.”
Noua specialitate din cadrul Spitalului Regina Maria Timișoara aduce pacienților din vestul țării acces la expertiză medicală în chirurgia plastică și microchirurgia reconstructivă, atât pentru tratarea traumatismelor și afecțiunilor mâinii, cât și pentru reconstrucția sânului după mastectomie.
Dincolo de intervențiile chirurgicale și de complexitatea tehnicilor folosite, miza este una cât se poate de concretă: recuperarea funcțiilor pierdute și, odată cu ele, a independenței. Pentru un pacient, asta poate însemna să își poată folosi din nou mâna, să se întoarcă la muncă sau să reia activități la care a fost nevoit să renunțe.