În garda președintelui Jacques Chirac; după ce a fost căpitan de port în orașul francez La Grand Motte. Povestea profesorului Cornel Mircea Roșu…

Deși trăiește de peste 40 de ani în Franța, este legat de zona Banatului, de Timișoara și de Reșița în mod special.

A pus bazele Cartierului francez, situat nu departe de centrul Reșiței, pe proprietatea moștenită de la predecesorii săi. O zonă care asigură plăcere pentru ochiul privitorului către panorama ce se deschide larg, în zare. A dorit să-i omagieze astfel pe toți ai săi, dar îndeosebi pe „doctorul săracilor”, bunicul său medic, cunoscut în comunitatea locală pentru generozitatea, puterea de sacrificiu și ajutorul acordat semenilor. Dr. Cornel Roșu, este și numele străzii principale de acces în cartier.

Mărturisește cu mândrie că din partea mamei sale provin șapte generații de preoți originari din Bănia-Valea Almăjului. „Eu sunt foarte legat de zona asta, am rădăcinile mele aici. De aceea mă întorc cu drag, de câte ori am ocazia…”

S-a născut în Timișoara, dar adevărata consacrare profesională a cunoscut-o la Reșița, unde a fost antrenor și profesor de sport. În anul 1972 a fost numit șeful Centrului Sportiv de Copii și Juniori. Mai apoi, a activat ca profesor la Liceul de Construcții, dar și antrenor la Clubul Sportiv Gloria Reșița. Este licențiat al Facultăților de Educație Fizică din Timișoara și București.

Din cauza unor conflicte cu autoritățile acelor vremuri (comuniste)  a avut de suferit repercusiuni ce s-au soldat cu înlăturarea sa din funcție. În asemenea împrejurări a decis să plece din țară iar „marea evadare” s-a produs în anul 1979, fiind refugiat întâi în fosta Iugoslavie, apoi în Italia. A urmat un lung șir de evenimente și de provocări la care a trebuit să facă față. „În Italia, unde am ajuns în a doua etapă, mi-am câștigat un statut preferențial și am reușit să mă impun câștigând respectul inclusiv al conducerii. În campul acesta de refugiați eram peste 2.500 de persoane provenind din numeroase țări, majoritatea din Europa de Est. După o perioadă, am reușit să ajung în Franța, fiindcă acesta îmi era țelul: să ajut un coleg de facultate să plece și el. Ceea ce mi-a și reușit.”

Mircea Cornel Roșu s-a stabilit în localitatea La Grand-Motte, port la Mediterana, situat în apropiere de Montpellier, unde, chiar dacă lucra la Primărie, s-a remarcat prin numeroase inițiative personale, legate de profesia sa. Una dintre acestea, a dus la crearea în anii 1980, a mai multor tipuri de turnee de fotbal pe plajă, Beach Soccer, dintre care unele au devenit consacrate în timp. A pus bazele și a organizat echipa de fotbal a orașului, categoria seniori. În patru ani a reușit nu doar promovarea în competițiile regionale ci și situarea pe poziție de top. Ulterior, profesional, a crescut la „maître cu port”. Asta înseamnă că i s-a încredințat conducerea fiind desemnat căpitan al portului timp de 15 ani. Ascensiunea a continuat apoi prin preluarea conducerii Parcului de sport. A inițiat o strategie care a produs o puternică creștere economică a localității-stațiune turistică. Astfel, a asigurat prezența dinamică pe tot parcursul anului a numeroase echipe de fotbal și rugby sosite în stagii de pregătire. A fost în permanent contact cu oficiali iar în asemenea împrejurări i s-a ivit ocazia, pe care nu a ratat-o, fiind recrutat în serviciile care asigurau paza și protecția celei mai importante persoane publice din Franța acelor vremuri. În 1995, Jaques Chirac era primar al Parisului, după care a câștigat președinția Franței.

„Da, am avut niște experiențe foarte interesante și i-am cunoscut pe unii dintre cei mai reprezentativi și influenți oameni politici de dreapta și de centru-dreapta din Franța.”

Când în România se deschideau larg porțile democrației, profesorul Cornel Mircea Roșu a inițiat primele transporturi umanitare. În februarie 1990, sosea la Reșița un prim convoi de șapte tiruri cu donații din Franța. Nici Timișoara, orașul copilăriei sale, nu a fost uitată, o cantitate însemnată de diverse materiale fiind îndreptată spre grădinițe și centre sportive. Mai apoi gesturile de generozitate pentru Reșița, s-au transformat în donarea de computere, a sute de mingi de fotbal, organizarea de turnee de fotbal și premierea tinerilor participanți cu echipament sportiv. Împreună cu prietenul său Jean Rousseau, în 1991, a donat tehnica necesară și antena de emisie pentru înființarea primului post de radio local, Radio Reșița, a cărui poveste a pornit în anul 1995.

Acasă, în patria care l-a adoptat de mai bine de 40 de ani, Cornel Mircea Roșu a scris două cărți autobiografice, urmând ca odată traduse, acestea să fie aduse în România și oferite publicului larg pentru a-l cunoaște și mai bine pe cel care, pentru faptele sale de bun samaritean, în ianuarie 2015, a primit titlul de „Cetățean de Onoare” al municipiului Reșița.

Anual, împreună cu soția sa, d-na Mireille Montagnier, petrece perioade îndelungate în casa pe care a ridicat-o în Cartierul Francez.

„Acest loc este un omagiu adus străbunilor mei pe care îi venerez. În memoria lor, atunci când petrec sărbătorile de Paști în țară, în  noaptea de Înviere duc lumina la mormintele lor. Sunt foarte legat de amintiri, de oameni, de locuri. Gândul meu a fost să dau viață acestui deal care oferă o priveliște minunată, o panoramă deosebită asupra orașului și creează starea de bine…Când am povestit prietenilor mei ce am de gând să fac, mi-au spus că sunt nebun, nimeni nu m-a crezut. Toate investițiile ulterioare însemnând planul de urbanism, drumul de acces, asigurarea principalelor utilități: apă și canalizare, le-am suportat din buzunarul propriu. Pe măsură ce vindeam câte o parcelă din cele lotizate, investeam în continuare. Anul trecut am cedat gratuit Primăriei aceste utilități fiindcă dezvoltarea Cartierului Francez, deja mă depășește. Suntem numeroși proprietari de teren, inclusiv cetățeni străini, canadieni, francezi, dar case, deocamdată sunt mai puțin de zece. Sigur, urmează, fiindcă fiecare construiește după posibilități.”

Profesorul Cornel Mircea Roșu este un părinte fericit: fiica sa născută în Franța, s-a stabilit la Timișoara și a înaintat actele pentru a obține cetățenia română. De fapt își urmează soțul și în capitala Ungariei, la Budapesta, atunci când nevoile profesionale i le cer. „Eu mă bucur foarte tare că are loc o continuitate, se simte chemarea locului, vocea străbunilor.”

Un pas următor în bunele sale intenții este de a apropia două comunități, două culturi, două orașe. „În primăvară, voi veni cu o delegație din partea orașului unde locuiesc, în încercarea de a stabili contacte, până la urmă, a înfrăți cele două orașe: Reșița și Le Grand Motte. Pentru că e timpul!”

• Tweet
• Pin It