Darurile grecilor

Astăzi, România dispută returul meciului de baraj cu Grecia, pentru Campionatul Mondial de Fotbal din Brazilia. Aflăm că fotbaliştii noştri au trecut peste momentul greu al pierderii meciului tur cu 3 la 1. Grecii şi noi suntem consideraţi pe acelaşi nivel fotbalistic. Elenii n-au ţinut seama de acest amănunt remarcat de toată lumea şi ne-au administrat o bătaie de ne-au sărit fulgii. Mai mult, ne-au şi scos pe tuşă câţiva jucători, la cartonaşe galbene sau roşii. Unul este Bourceanu, considerat motorul echipei. Dar motorul nu mai merge de meciuri bune. Dacă ar fi după mine, n-ar avea ce căuta în echipa naţională, pentru că nu-i bun de nimic. Dacă Steaua ar reuşi să scape de el în iarnă, ar face o treabă excelentă. Este tipul de fotbalist care mai mult încurcă la mijlocul terenului. Este un cotonogar desăvârşit şi un încurcă-lume, bun de trimis în curtea şcolii. Tănase este alt exemplar nereuşit, pe care doar antrenorii săi de la Steaua îl mai văd fotbalist. Ceilalţi jucători sunt sub nivelul celor doi, valoarea echipei reducându-se la nimic. Aşa că deseară vom suferi iarăşi de inimă şi vom arunca televizorul pe fereastră. E bine totuşi că jucătorii au trecut peste momentul greu al turului. Dar noi? Milioanele de microbişti rămaşi fără televizoare, noi, am reuşit să trecem? Nu. Am rămas cu nenorocirea în suflet şi cu senzaţia că participarea la un campionat mondial sau european este un vis imposibil de atins pentru fotbalagiştii noştri. Indolenţă şi nesimţire. În bătaia de joc a întregii ţări, care aşteaptă să vă lăsaţi de fotbal şi să vă găsiţi o meserie utilă. Încep să-i dau dreptate lui Ion Nicolae, care a spus că niciunul din echipă nu merită să meargă la Campionatul Mondial, că nu au faţă şi valoare pentru aşa ceva. În timp ce românaşii suferă o nouă dezamăgire, să vedem cu ce se mai îndeletniceşte Băsescu Traian. Cu găinării. Aceleaşi pe care le comite zilnic, dar nu le dibuie presa. Mai nou, a cumpărat pe numele fiică-si, notăriţa, vreo 300 de hectare de teren, reuşind să înhaţe pentru asta un credit de 1 milion de dolari. N-are voie? Are. Dar nu aşa cum l-a obţinut Băsescu. Mă rog, fiică-sa. Sunându-l pe ministrul Finanţelor, pentru a-l menţine în funcţie pe directorul CEC-ului. Apoi, folosindu-se de instituţiile statului, care să verifice actele de proprietate ale terenului pe care avea să-l cumpere. La cine a apelat? La procurorul Papici de la DNA. Că omul tot nu avea nimic de făcut şi trebuia să răspundă, ca de obicei, la comenzile lui Băsescu Traian. Parlamentul a făcut o comisie de anchetă. Într-o lună trebuie să aflăm concluziile sale.

• Tweet
• Pin It